Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzuratekeranieni. Cu ziduri puternice, vopsite în culorialbe şi roşii, clădirea vămii îţi atrăgea atenţia prinbarele masive ce călăuzeau călătorii printr-un labirintde puncte de control, pe cât de dese pe atâtde înspăimântătoare. Călătorii, după ce au fostciupiţi, gâdilaţi, ciocăniţi cu cele mai perfecţionateşi mai ultrasensibile mecanisme la fiecare punctde control, au intrat în clădirea propriu-zisă avămii. Câte o duzină de vămeşiţe şi tot atâţia vameşi,invitau plini de politeţe prefăcută pe călători,separându-i după sexe şi introducându-i înbirouri separate. Aici, după ce-i dezbrăcau în pieleagoală, îi gâdilau şi îi pişcau din nou cu aparateşi mai moderne, în vreme ce hainele le eraustudiate la macroscoape la mai toate cusăturile,îi declarau apţi de a intra sau nu în ţinut.În sfârşit, după ce s-au confiscat câtevaghiuluri turceşti, icoane şi ceasuri ruseşti, cărţikakaneze, hopină şi haşiş, fură lăsaţi liberi. Laplecare li se înmână un formular denumit „Act deîmpărţirea coliviei” precum şi un „Formular almorţilor” cu instrucţiuni precise de folosire. Înarmaţipână în dinţi, grănicerii pokeranezi, se îndreptarăcu toţii spre clădirea vămii, împărţindfără ruşine ghiulurile şi obiectele confiscate,aproape sub ochii călătorilor ce se urcaseră dejaîn trăsură aşteptându-şi surugiul să plece.De fapt, Pokeranezii de rând ştiau vilelesomptuoase în care locuiau vameşii. De aceeaerau posturile lor atât de râvnite cu toate bătăliilece se dădeau între aceştia şi oamenii lui Beliviuministrul trebilor dinăuntru.Trăsura gonea pe drumul desfundat, dintrehîrtoape, tot mai adînc în ţinutul Pokeraniei.La fiecare pas, ţinuturi întinse şi bogate îţiclăteau privirile. Pokerania nu era o ţară preamare, ba chiar destul de mică, în comparaţie cu137