Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzuratedupă ce aţi plecat de aici şi până la venirea mea.După ce terminaţi cu lux de amănunte, le daţi adjunctuluimeu. Nu este nevoie să vă iscăliţi. Estenecesar în schimb să fiţi sinceri, mai adaugă întimp ce se îndreaptă de la masă. Apoi îşi luă subalternulde braţ, pentru ca apropiindu-se degeam să aibă cu dumnealui o discuţie scurtă:– Cred că ar fi mai bine să-l apucăm deguler pe şefuleţul de la „Paharul cu oase”– Cum zice înălţimea voastră, aşa voi proceda,zise adjunctul.– Să mi-l iei pe motiv că a atentat la linişteapublică şi să mi-l aduci la Pokereşti.– Am înţeles!– Şi încă ceva: aş dori să-mi fie aduse şi declaraţiilecelor ce i-am adunat aici. După aceeaadu-mi-l pe Jaikobi Minciunel, în camera nr. 13,unde îl pui să mă aştepte.– Da.– Bine, zise apucătorul de gulere şef, îndreptându-sesatisfăcut spre camera 13, învreme ce adjunctul său se îndreptă spre colţulstrăzii în care era telefonul public şi introdusenonşalant o fisă:– Cu domnul Jakobi... Vino la şef, urgent.Te aşteaptă în camera 13 la „Paharul cu oase”?!Vino acum repede! mai zise el închizând aparatultelefonic. Apoi se îndreptă spre masa unde chibiţoiiscriau de zor propriile declaraţii:– Cred că nu e cazul să vă grăbiţi. Noi ştim,... zise el, lăsând să se înţeleagă că ar fi în posesiaunor taine pe care ei chiar de-ar fi vrut, n-ar fiputut să le ascundă.. De aceea, condeiele începurăsă aştearnă cu şi mai mare zel tot ceea ceminţile chibiţoilor dictau înspăimântate pe hârtiede proastă calitate.Într-un tîrziu, primul chibiţoi se ridică întin-151