Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateCÂNTUL IXÎn care se arată cum că am şi eu ceva despus, înainte de-o finalitate probabilă, după cumurmează:– Hei, tu, cititorule ! Pentru ce mă condamni?Ţi se pare ceva nelalocul lui? Te cred, darfără tine sunt tot aşa de neputincios precum eştitu fără mine. Am căutat să mă apropii de tine, săţidau măruntaiele mele spirituale, să citeşti slovagândurilor mele şi să te scol din lâncezeala minţii.Tu dormeai liniştit... De ce înjuri? Dacă nustrigam eu, striga altul din tine, dar l-ai fi înăbuşit,aşa cum faci şi cum ai făcut de fiecare dată. Şimă întreb, cui foloseşte?Ce să-ţi spun în apărarea vorbelor mele devorbele tale uscate şi grele. Ti-aş spune o poveste,dar mă gândesc; oare nu-i de-ajuns?!Ţi-am spus atâtea poveşti încât ai să te întrebişi pe bună dreptate, poveşti şi poveşti, daromul ăsta nu este în stare să ne spună nici unadevăr! Dar tu o vei spune fără să priveşti înjuru-ţi. De-aceea, te-ndemn: „PRIVEŞTE”.„Viaţa ta şi a mea este plină de poveşti. Singuraproblemă pentru tine ar rămâne să alegi.Alege deci „povestea poveştilor”. “Nu-ţi fie teamă!Iau asupra mea riscul căutărilor tale, dar numaicaută, caută odată şi-o dată, ce naiba!”***Închei această parte fără nicio poveste.Esop trăieşte şi va trăi. Faptul că Esop a existat85