Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateepiscopatului, draconii. Aceştia, pe lângă altedemnităţi diurne, odată cu apariţia întunericului,se strângeau în locuri publice dinainte stabilite,începând să spună discursuri din cele mai înfocate,dinainte aprobate, cu date precise, angajamenteşi mai multe promisiuni. Din când în când,câte un îndrăzneţ mai întrerupea discursul, strigând:– Ne veţi aduce cărămizi dacă vă alegem?– Şi nu numai cărămizi arse din chirpici...– O să ne daţi lemne la iarnă?– Dar locuinţe pentru peştişori?– O să stârpiţi lichelismul şi pilăraia popească?– O să ne daţi suficiente locuri în sălile dejoc?– Şi pâine găurită cu amăgeli?– Şi câştiguri mai mari la barbut?– O să ne daţi drepturi la pensionarii barbuteni?– Şi azile cu mese de joc pentru cei schilodiţide patimă?– Să vină cu noi la mese, să vadă cum secâştigă un ban?– Să dea cu oasele!...– Să muncească cu păhărelul alături de noi!Şi multe altele strigau, înfierbântându-se dince în ce mai mult. Şi-n vreme ce primeau asigurărilede rigoare din partea administraţiei episcopale,dornică să fie realeasă, în camera hotelului„Paharul cu oase”, în care fusese cazat kakanezul,se furişa o umbră, tiptil. Cu faţa în sus,acesta dormea sforăind uşor. Umbra se aplecăasupra lui. Pe geamul deschis mai intrară câtevaumbre.Apoi geamul se închise. Una din umbretrase în tăcere perdelele. Alta încuie uşa pe di-147