Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzuratemai puţin plăcut surprins domnul Guvidam.Maşina cu număr de înregistrare destul demic, una din cele mai noi tipuri de maşini produsede firma Adlex-Benz, care atingea fabuloasa vitezăde patruzeci km/oră, păcănea liniştită, aşteptând.Arcurile se îndoiră sub greutatea celordoi siniştri. Curând se opriră în faţa unei casemodeste, cu o firmă la fel de modestă, pe carescria şi mai modest: „La trei chitici”. O uşă se închiseîn urma lor, lăsându-i pe cei doi siniştri săpătrundă într-un hol ce se termina brusc într-oaltă uşă. Un portar în livrea, recunoscându-şi siniştriise înclină până la pământ. Apăsă pe unbuton, deschizând silenţios uşa modestă în faţadomniilor lor, care pătrunseră într-un hol deosebitde luxos. Pe cât de modest fusese primul hol încare intraseră, pe-atât de somptuos se arătaacesta: fete drăguţe, în bikini şi cu sfârcurile vopsiteîn diferite culori îi ajutară pe cei doi siniştrisă-şi lepede straiele greoaie. Instalat comod, Cacealmarzise:– Mă-nşel, sau „La trei chitici” este parohiasinistrului Guvidam?– Nu te înşeli deloc, dragul meu. E într-adevărparohia mea. Şi crede-mă că dacă nu te-ai fibucurat de toată stima şi încrederea mea nu teaşfi adus aici!– Nu mai puţin stima mea colega, zise şiCacealmar, referindu-se bineînţeles la cină.Apoi după ce serviră copios fel de fel de bucatesofisticate, majoritatea bineînţeles din import,se hotărâră să treacă la miezul problemei...– Am auzit că eşti prieten cu domnul Moleşel,dragul meu Cacealmar!– Desigur, desigur, zise acesta plin de sine.Am această onoare şi mă bucur de ea cum pot.– Şi-am mai auzit că nu-ţi poate refuza163