Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei NeaguCÂNTUL VIAzi am văzut în agora un desen plin de tâlc.Într-o căruţă şedea un elefant ce-şi întindeatrompa mult în faţa căruţei pînă sub botul unui iepuraşînhămat la căruţă, vezi doamne, chipurilesă-l stimuleze la tras. Şi toată nostimada aceastami-a adus aminte de Esop. Intr-adevăr nu-l maivăzusem de multă vreme. Era cam prin vremeacoacerii grânelor. Fusese până la urmă utilizat debogatul palmis lidian Cresus, în funcţii mai multmistice pe lângă templul al cărui mânie o stârnise.Îşi mai revenise după toate întâmplările şiducea zice-se o viaţă de slujbaş de stat pe lângăexegeţii pithieni, având campanie şi o ceată dehosioi cu hetairele lor cu tot.Apoi cică ar fi râvnit un loc în athanatul Lidiei,drept care ar fi căzut în dizgraţia lui Cresus.De fapt ştirile se încurcau. Mai ajunsese o ştirela noi, cum că Tales ar fi spus unor aezi că a statde vorbă cu hatorele, care i-au spus o serie detaine, printre care şi cea referitoare la schimbareaclimei oraşelor Eladei. Mă mir că Circe nu l-apreschimbat, pentru că începuse să susţină teoriaurmătoare: dacă linia polului nord este o linieimaginară, atunci atenienii să şi-o imagineze căar trece prin oraşul lor şi nu li se vor mai umplede viermi măruntaiele porcilor sacrificaţi pe-altarulVenerei.Dar să-i lăsăm pe cei ce răspândesc astfelde zvonuri şi să vă spun ce-am de gând să văpovestesc mai departe.Şi nu ştiu dacă a mai rămas ceva de povestit.Clar e un singur lucru: Esop crede că a fost78