Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzuratelocul amintirii.Şi atunci au să-ţi dea de băut. (Aşa scria peo placă de aur, care de obicei se dă numai morţilor)”Am spus această poveste poate tocmaipentru a arăta şefilor mei că am grijă de ei cândor pleca în Hades… O să le atârn câte o plăcuţăde gât cu obârşia lor.Apoi Esop sorbi îndelung din halba spumoasă.Gambrinus cu barba flocoasă privea libidinosla noi, sfidându-ne parcă din halba preaplină.Un psaltist egiptean cânta alături de-un chitarodurmătoarele cuvinte:Grâne-am semănat, zeul recoltei drag îmiera.In fiece notă mă preamărea Nilul.Anii domniei mele n-au ştiut ce-i foamea,Nimeni nu-nseta.Paşnic trăiau, prin faptele-mi buneOamenii, şi mă slăveau.Esop exclamă deodată:– „Iată cele mai vechi versuri din aceastăţară, Chom, adică “pământul negru”, numit de noiEgipt. Dar ei erau sclavi. Le-a scris acel Per-O(adică „marea casă”, aşa numesc egiptenii peregii lor), care purta numele de Amenemhet, şile-a scris în capitala sa, Ihtami, ceea ce înseamnă„cuceritor al ambelor ţări”. Cuceritor. Pecând ai noştri?!… Am plecat acolo să văd.Am văzut versurile, dar n-am mai văzut oraşul.Versurile au ros piatra unui templu scufundat,oraşul l-au ros Nilul şi Nisipul, zise apoi şi tăcu.– Şi aceasta ce-a fost? Tot povestire?– Desigur, Axie, îmi răspunse măgulitorEsop. Am auzit-o în Egipt şi tot de acolo am să-ţi39