Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei NeaguCÂNTUL VIIÎn care se arată că vor mai veni completărila cântul al II-lea.De fapt, nu sunt prea sigur. Se va vedea peparcurs.Şi acum o altă poveste:„În timpuri străvechi era un fiu de rege carenu făcea nimic decât să mănânce mult şi bine;de aceea trebuia să se şi uşureze mult şi prelung…Odată, pe când se uşura din belşug, şi-aslobozit şi inima.De atunci oamenii se apleacă totdeauna cubănuială spre excrementele lor, căci le e frică sănu-şi slobozească şi inima. Tu însă n-ai de că săte temi, nu-ţi poţi slobozi inima; tu n-ai inimă” ziseEsop.Când l-am întrebat cui îi spune că n-areinimă, s-a uitat zâmbind şi nu mi-a răspuns. L-amlăsat în pace până când într-o zi m-am pomenitcu Esop la uşa camerei mele.– Fii fericit! mi-a zis.– Asemenea şi ţie!– Nu te-ai mutat? mă întrebă.– După cum vezi, nu! i-am răspuns şi l-aminvitat în casă.Ştii, de fapt nu vreau să te deranjez… Amvenit să te lămuresc în chestia aia cu inima. Şipot să-ţi spun că n-are nicio importanţă pentrudumneata. Eu am spus-o aşa, ca chestie…Înţeleagăfiecare ce poate. Tu eşti prea amărât pentruca să mai ai şi inimă. Stai în groapa cu gunoişi te lupţi să scapi de el de unul singur. Săr-32