Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguavea asupră-i, spre a-l convinge de a băut saunu. Catartisterul bău şi se dumiri că miedul era oporcărie ce nu se putea bea. Mai vru să spunăceva, dar Esop nu-l lăsă. Era sătul să-l tot asculteşi să-l prostească.(sfârşitul acestei povestiri)Scăpat ca din puşcă, catartisterul alergă înagora urlând. Se adunară în grabă câţiva efeţi şiîl luară pe Esop la înfricoşătoarea Delfi, depunându-ldupă zidurile sumbre şi groase.Drept care m-am oprit cu scrisul aici, îngrijorat.Din copilărie Delfi a fost locul meu despaimă. Templul îi fusese lui Esop loc de judecatăpentru adevărurile vieţii sale. Zidurile saleastupaseră trecerea în eternitate al celui ce fusesetot atât de etern ca şi noi. De dincolo de zid,Esop a trecut din eternitate în noi.26