Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateadministraţia centrală o formează „Siniştrii”, adică„miniştrii episcopatului din Pokerania”, iarlocuitorii nu au linişte nici după moarte, pesteveşnicia lor domnind „Aminam”, „şeful colivelordupă morţi şi al testamentelor”. Nu lipseşte nicipokerinul – moneda locală, în care murinbunziisupuşi plătesc „Dormitorii” - demnitarii statului.Cum un stat nu funcţionează fără propagandăşi diplomaţie, în Pokerania imaginată deGh. Andrei Neagu există un „Cacealmar” („Sefulpropagandei bisericeşti”) şi un „Lingător” („Sefuldiplomaţiei episcopale”), astfel încât statul săfuncţioneze şi să creeze iluzia unei democraţiieuropene, deşi stenogramele publicate de massmediaarată că telefoanele sunt ascultate şi„Siniştrii” sunt nişte păpuşi de paie la dispoziţialui Zeus.Cum era de aşteptat, capitala Pokeraniei nuputea fi decît Pokereşti şi drumurile care legauPokereştii de ţările vecine – Kakania şi Tarokania- sunt pline de ”hârtoape”, iar graniţa este păzităde „grăniceri pokeranezi, înarmaţi până în dinţi”.Tensiunea creşte, evenimentele se precipităca în nuvelele lui Caragiale şi, la sfârşit, în Pokeraniase aşterne liniştea. „Iar în zilele ce urmară,Patronarhul şi oamenii lui ieşiră învingători înalegeri. Si din nou «La trei chitici» veselia a pusstăpânire pe toţi şi pe toate, aşa cum numai înzilele bune de altădată se mai pomenise aşaceva. Si din nou femeile îşi făcură datoria...” 4Dacă aveţi dubii că Pokerania nu esteRomânia, fie faceţi parte dintre „Cacealmari”, fievă găsiţi printre „Lingători”, pentru că românii audevenit între timp un popor de hobiţi, mici şi ascultători,ca în romanul lui Tolkien şi puţini sunt4. Op. cit., p. 1207