Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguzând tremurător propria-i hârtie, aşternută cu rânduristângace, pe întreaga suprafaţă.– Să nu pleci din localitate, îi mai spuse adjunctulînainte de a ieşi.După el, rând pe rând, se ridicară şi ceilalţichibiţoi, întinzând tremurători hârtiile. Când şefulcelor de la „Paharul cu oase” se ridică şi-i spuse:– Dumneata mai rămâi..., am să-ţi comunicceva care te interesează.După ce-i lăsă pe toţi să plece, strângânduledeclaraţiile adăugă cu siguranţă:– Le cunoşti scrisul. Pe cei care au iscălit îiştim, ceilalţi însă scrie dumneata cum îi cheamăşi dă-mi adresele lor. Apoi, după ce şeful „Paharuluicu oase” verifică hârtiile, spuse că toate suntiscălite, la care adjunctul apucătorului de gulereadăugă:– Până mâine dimineaţă să-mi pregătiţitoate datele în legătură cu ei. Ce au fost părinţiilor, cu ce s-au ocupat, câtă avere au, ce politicăau făcut, cum s-au integrat în rândul clericalismuluiepiscopal de azi, dacă ascultă posturi străine,dacă au rude în străinătate, dacă deţin arme, cese vorbeşte despre ei, cum sunt văzuţi de barbutanişi multe altele ce ne-ar putea da o imagineexactă despre ei. După ce le-ai completat fişelete prezinţi la şeful, la camera despre care ai spuscă aduce noroc. Să nu cumva să lipseşti.– Am înţeles, domn’ şef, zise patronul, retrăgându-se.Şi încă ceva: scrie-mi tot ce ştii desprebarbutanul mort în camera 21.– Am înţeles, mai zise odată hangiul, dispărând.Nu mult după aceea o bătaie uşoară se auzidinspre uşa ce da la balcon.– Intră, zise adjunctul, fără a-şi ridica priviriledin declaraţiile chibiţilor.152