Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzurateCÂNTUL XUn fel de sfârşitI-am promis străinului în straie de preot, că-ivoi da drumul, dacă-mi va spune de ce m-a atacatşi cine l-a trimis.M-a privit surprins şi neîncrezător şi mi-aspus:– Jură pe mormântul mamei tale. Şi amjurat. Atunci mi-a spus:– O, Axie! N-am ştiut că poţi fi aşa de măreţ,pe cât ţi-e numele. Mi s-au spus multe despretine: lucruri rele, murdare… Mi s-a spus că scriio carte despre Esop cel închis în cetatea noastrăPitho, şi că vrei să ne defăimezi zeul suprem, darnu mi s-a spus niciodată că mă vei ierta, dupăcele ce-am făcut.– Străinule, i-am spus. În cetatea Sparteitrăia un cocoş urât şi pipernicit, dar tare deştept.Glasul lui, ca o trâmbiţă, deştepta oamenii latreabă, tocmai la ivirea zorilor. Şi-atunci câţivaheloţi au început să cârtească, spunând că dacăn-ar fi cocoşul ei s-ar scula mai tîrziu. Şi spuneauheloţii aceia că doară cocoşul îi scoală pe samatemporoşişi dieri, iar aceştia îi mână la treabă.Şi-aşa de iscusit au uneltit aceştia, încât hotărârăcu toţii să piară cocoşul.După ce s-au ospătat cu carnea bătrână şipuţină a cocoşului s-au culcat nepăsători, pânădimineaţa.Şi-ntr-adevăr, a doua zi, s-au sculat mai tîrziuşi toţi surâdeau fericiţi de nemaipomenita lorînţelepciune…59