Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagucare Io să-şi poată astâmpăra foamea. Iar eavărsa lacrimi amare, spunându-şi atât sieşi cât şilui Argus că este nevinovată. Dar Argus avea şiun detector de minciuni, care, de fiecare datăcând Io îşi susţinea nevinovăţia, indica neadevărulspuselor. Şi Argus o târa din nou pe şosele.Spun aezii că într-una din zile ar fi ajuns în ţarafluviului Inahos, ţara templelor zeiţei Hera şi-a luiIo. Bătrânul Inahos s-ar fi aflat împreună cu fiicelesale, toate preotese, la soare. Văzîndu-şi surorileşi tatăl, Io a-nceput să ragă cu jale. Înduioşată,familia s-a apropiat de biata viţeluşă, neînţelegândce vrea să spună. Doar Argus putea desluşidatorită unui traducător special că ea spunea:– Eu sunt surioara voastră, salvaţi-mă! Darsurorile nu înţelegeau şi se uitau la ea curioase.Atunci Io zgârie cu copita pe nisip numele ei. Şifetele au înţeles că-n faţa lor nu era o viţeluşă oarecare,ci chiar sora lor. Şi-au început să-i aducăierburi fragede şi apă-n căuşul palmelor. Numaică Argus, scoţând din circuitele sale tensiuni periculoase,scânteind şi fulgerând de jur împrejur,întrerupse afecţiunea familiei faţă de sora lor.Tatăl, înţelegând că a pierdut-o pentru totdeauna,se târa în faţa neînduplecatului monstru, implorându-ls-o elibereze. Dar Argus era neînduplecat.O trase de lanţ fără milă pe biata Io, în faţaprivirilor disperate ale familiei.Rapes hotărăşte distrugerea luiArgusArgus nu s-a lăsat înduplecat de rugăminţilebătrânului fluviu şi s-a îndepărtat într-un vârfmuntos, de unde aproape nici Rapes nu maiputea s-o zărească pe biata viţeluşă. Cu tot păcatulei, Rapes nu putea să uite clipele plăcute128