Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagusă-l ajut în goana mare pe scări. Auzind paşi cunoscuţi,prietenul meu fu neatent pentru o clipăşi străinul îl lovi mortal, fugind pe geam. Îngrozit,m-am oprit. Am strigat în vacarm. După străin aumai fugit o duzină de golani, mă iertaţi, zise Jakobi,văzându-l pe inspector nemulţumit de etichetace le-o dăduse atacatorilor. Trebuie să fiucât mai natural.– Bine, bine, continuă, zise inspectorul şef.– Cum îl chema pe prietenul meu? Ion Fărăcarte.– Da, n-are familie, n-are prieteni, este supraveghetor,când i se dă voie la „Paharul cuoase”. De cele mai multe ori se ocupă cu azvârlireaoaselor, zise inspectorul.– Ştiu toate astea, doar sunt barbutean. Şicum spuneam ... după el au mai fugit vreo câţivapeste mine şi încă vreo câţiva prieteni de-ai meişi peste trupul lui Ion Fărăcarte. Am aprins lumina.Eu şi prietenii mei, Trică Sfîrlici şi TrepăduşPrecupeţu, am luat trupul mortului şi l-am pus pemasă. Câte o mie de pokerini pentru fiecare şigarantez că aşa a fost. Doi, trei chibiţi care-şi potpierde pâinea cea de toate zilele, plus patronulcăruia i se poate retrage oricând autorizaţie, potoferi mărturii scrise în acest sens pe lângă declaraţiamartorului de bază.– E prea riscant, zise inspectorul şef.– Aveţi altă soluţie mai bună? Unu-i JakobiMinciunel, şefule! Oameni ca el mai rar. Mormânt.Salvare şi mormânt. Fără coşciug...– Bine... Uite aici încă două mii de pokerini.Mâine să am toate hârtiile. De celelalte mă îngrijesceu, zise inspectorul expediindu-l uşor pe Jakobi.După ce acesta dispăru, coborî să dea untelefon.156