Aesopicae - Oglinda literara

Trei nuvele cenzuratepetrecute pe malurile fluviului. Îşi mai aduceaaminte marele zeu şi de blestemul cumplit de părinte,cu care Inahos îşi întovărăşea speranţelela vederea suferinţelor fiicei sale. De aceea, mareleRapes îl chemă pe Hermes, dându-i poruncisă-l distrugă pe Argus. Vicleanul Hermes segândi câteva zile până când îi veni o idee salvatoare.Luă pe ascuns cifra cu care Timpul îşi doborâsetatăl şi punându-şi aripile, se deplasă înpreajma locurilor unde se afla Argus. Aici, luândînfăţişarea unui păstor, cântând din fluier,se-apropie de muntele unde monstrul chinuia viţeluşa.Văzându-l şi întrebându-l cine este, Hermesrăspunse că-i un păstor singuratic care-şiduce zilele îngrijind de nişte oi prin părţile acelea.Detectorul de minciuni îi arătă însă că păstorulnu-i spusese adevărul, aşa că Argus insistă cunoi întrebări. Dar orice l-ar fi întrebat, detectorulîl prevenea pe Argus asupra realităţii răspunsurilor.Agitat, Argus îi spuse în faţă:– Tu mă minţi, păstorule! M-ai minţit cu totce mi-ai spus până acum!– Indiferent că te-am minţit sau nu, tu n-aide ce să te temi de mine. Afară doar dacă te voisupune la nişte calcule ceva mai complicate, zisepăstorul. Şi cum detectorul de minciuni nu mai indicao minciună măcar, lui Argus îi veni să râdă:– De-i adevărat ce spui, înseamnă că eunu-s decât o grămadă de fier vechi, păstorule!– Ca să-mi demonstrezi că nu este aşa, n-aidecât să iei în calcul cifra aceasta, zise şiretulHermes, scoţând de sub suman cifra cu careCronos câştigase cândva bătălia. Cu lăcomieArgus înşfăcă în sistemul său complex de soluţiicifra magică. Circuitele toate începuseră să calculezerapid. Vibraţii logice se-mprăştiau în tottrupul. Şi nicio soluţie nu se ivea. Tensiunile creş-129