Aesopicae - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagului Esop va pieri templul şi atunci marele consiliua hotărât uciderea lui. Dar şi-au adus aminte şide Axie. Şi pentru că Axie era unul dintre puţiniioameni ai cetăţii, apropiaţi lui Esop, s-a hotărâtca eu să-l ucid pe Axie mai întâi, şi-abia dupăaceea pe Esop. Acestea sunt toate adevărate, iareu sunt de-acum un om sfârşit. Am călcat legeatemplului.– Ce lege? Ce templu?! urla mulţimea furioasă.O să călcăm noi templul în picioare cu legilelui cu tot şi n-o să ne calce el pe noi.Întrerupt de desele izbucniri de revoltă alemulţimii, Eunos se retrase cu teamă în spatelemeu, acolo unde pumnii ridicaţi erau mai puţinameninţători.M-am înălţat cât mai mult în vârful picioarelorşi am cerut linişte. Cu greu m-am putut faceascultat. Mulţimea tălăzuia agitată. O singurăscânteie îi mai trebuia pulberăriei.Atunci le-am spus povestea cu cocoşul, încheind-oastfel:– Şi nu uitaţi cetăţeni, că acest Esop epoate singurul cocoş din cetate. „Să-l eliberăm!”- urla mulţimea.– Să-l eliberăm! se agitau prin aer zecile derombos scurte şi noduroase, apărute în mâinilelor. Şi atunci am strigat ca ieşit din minţi:– Cine mai are în el o picătură de omenie laPithooo, la Piiithooo, pentru Esop, libertate luiEsop! am strigat dezlănţuit.În fine, ce să mai spun, am pornit-o în mareiureş un număr imens de cetăţeni înarmaţi carecu ce putea, din faţa cărora cacopatrizii fugiră mişeleşte…62