Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Astfel, la 22 mai 1775, se interzice din nou refacerea conventului şi a şcolii iar la 31 mai a venit
ordinul potrivit căruia nimeni nu are dreptul să construiască pe teritoriul Aradului, ci doar în
afara lui şi doar în locul desemnat de comandantul împărătesc.
Planul de la 1774 arată situaţia Cetăţii Vechi în urma demolărilor începute în 1773. Retirada
îşi păstrează funcţiunea, atâta timp cât Cetatea Nouă se afla încă în construcţie, după un alt plan
de raport din decembrie 1774. Totodată Cetatea Veche prezintă o regularizare a fronturilor de
acse în partea de Est, păstrându-se o stradă principală înspre zona de Retirade. În centrul cetăţii
se păstrează casa comandantului, iar în Nord s-a accentuat drumul de legătură cu Aradul civil.
În Sud, drumul spre Aradul Nou nu are o dimensiune la fel de generoasă.
Planul de raport din decembrie 1774, privind Cetatea Nouă, ne prezintă stadiul fizic al
lucrărilor demarate la cetate, dar în special relaţia acesteia cu oraşul. Legătura se realiza cu 2
poduri: unul în zona Retirade din Cetatea Veche (în Vest) şi coliniar cu acesta un pud înspre
localitatea Micălaca (în Est). Deasemenea trebuie menţionat şi faptul că braţul Mureşului descris
anterior în zona actualei străzi Horea a dispărut, probabil în intenţia de a remodela cursul
Râului şi de a face loc dezvoltării Cetăţii Noi şi a oraşului.
În Arad, pe la 1774 erau 575 proprietari de case români, 162 germani şi 143 sârbi.
Anul 1776 este anul în care arădenii pierd orice speranţă în strădania lor de-a păstra oraşul pe
vechiul loc, urmare a hotărârii împărătesei Maria Tereza de a muta Aradul în pusta Zimandului
şi-a demarării tratativelor dintre imperiali şi familia Bohuş, în vederea obţinerii de la aceştia a
amintitei puste, aflată în proprietatea lor.
În paralel cu tratativele se desfăşoară şi demersurile în vederea stabilirii despăgubirilor ce
urmau să fie acordate locuitorilor Aradului pentru casele ce la aveau în proprietate şi urmau să
fie demolate, tratative ce erau aprinse şi creatoare de tensiuni.
Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult după 11 iunie 1778, când în oraş au sosit 9 soldaţi înarmaţi,
însoţiţi de 4 căpitani ce aveau ordinul să demoleze casele construite în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea, fără a avea aprobarea lui Gal, consilier al curţii de apel, fapt ce-a dus la
numeroase ciocniri cu populaţia.
Înştiinţarea familiei Bohuş, la 12 decembrie 1778, că primeşte în schimbul pustei Zimandului
localităţile Galşa şi Şiria, precum şi asigurările date de împărăteasă că în momentul reconstruirii
în pusta Zimandului a noului oraş Arad, acesta va intra în rândul oraşelor libere regeşti, nu
reduc tensiunile, din contră se accentuează.
Drept urmare, comisarul regal, grof Zichy Ferencz organizează în ultimele săptămâni ale
anului 1778, cât şi în cursul anului 1779 întruniri cu populaţia oraşului în cadrul cărora făcând
oferte favorabile speră să-i determine pe aceştia să renunţe la ideea rămânerii pe loc a Aradului.
Strădaniile sale au fost însă zadarnice.
Planul de raport din 1779 asupra stadiului construcţiei Cetăţii Noi tratează în mod explicit
schimbarea cursului Râului Mureş şi a necesităţii realizării de îndiguiri din zona Micălăcii până
în sudul Retiradei Cetăţii Vechi. Digurile de pământ se realizau de-alungul malurilor pe albia
minoră de la acea perioadă. Efectul prognozat atunci era adâncirea nivelului Mureşului în
zonele de curent maxim şi rezultatul final fiind albia majoră de astăzi. Din explicaţiile planului,
lucrările de îndiguire au rezultat prin crearea de epiuri în puncte strategice pentru a se putea
lucra sector după sector. Un alt rezultat era obţinerea de teren nou în Nordul oraşului Arad,
prefigurat în harta de la 1780. Noua aşezare este prezentată suprapus unor braţe ale Mureşului,
preluând traseele majore ale Vila Világosváriensis şi Via Radnaensis. Concluzia acestui plan
coroborat cu informaţiile din planurile întocmite de Ruttkay între 1752-1765, rezultă că polul
actualei Pieţe Podgoria a fost vizat pentru dezvoltarea Aradului, fiind dintotdeauna un pol de
intersecţie majoră între principalele drumuri de intrare/ieşire din Arad.
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.
24