Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Spaţiul verde şi piaţa din interiorul cetăţii erau periodic vizitabile. Astăzi spaţiul verde din
interior continuă să existe.
În afara cetăţii, pădurea a fost tăiată cu aprobarea primăriei, în iarna anului 1944-1945, pentru
aprovizionarea cu lemne de foc a orăşenilor.
Construirea cetăţii a durat 20 ani din1763 până în 1783, suprafaţa aferentă Cetăţii Aradului
este de cca.74ha.
Restul teritoriului din jurul Cetăţii, cuprinzând şi o parte din actualul cartier Subcetate a fost
acoperit de un masiv verde secular, format din arbori uriaşi.
Situat tot în bucla Mureşului, ştrandul Neptun se prezintă ca o fâşie în exteriorul cetăţii,
începând de la Podul Decebal, pe o lungime de cca 1115m. Suprafaţa ştrandului este de 15,41ha.
În 1957, o suprafaţă de 31,7ha, situată în exteriorul Cetăţii, este trecută din administrarea
Ministerului Forţelor Armate în cea a Sfatului Popular Arad, prin decizie guvernamentală.
În intervalul 1969 – 1972 se constitue o mare parte din actuala infrastuctură a ştrandului,
inclusiv spaţiul verde înconjurător.
Pentru suprafaţa de peste 15 ha şi un număr de 938 exemplare de arbori şi arbuşti, cele 67 de
specii în care se încadrează, dovedesc o varietate redusă.
Şi astăzi teritoriul din şi din jurul cetăţii constituie o rezervă urbanistică în special pentru
creearea de spaţii verzi amenajate.
6). SECOLUL XX d.C.
În 1908 dezvoltarea oraşului implică, pe lângă trăsuri, al căror număr creşte, tramvaiul tras
de cai şi automobilele ce-şi făcuseră apariţia pe străzile Aradului să se adauge un nou mijloc de
transport: autobuzele simple şi cele cu etaj.
Intensificarea circulaţiei în oraş a cărei importanţă economică şi culturală e în continuă
creştere, face ca legătura cu exteriorul să se intensifice. Drept urmare, după legarea oraşului cu
Podgoria Aradului, la 1906 octombrie 30, prin intermediul trenului, a cărui gară Arad Podgoria
se construia tot atunci la intersecţia actualului bulevard al Revoluţiei cu Calea Iuliu Maniu
(fig.118), tren ce devine electric, din 10 aprilie 1913 fiind prima linie electrificată din estul
Europei şi a opta din lume, se construieşte la 1910 noua gară (fig.119) după planurile
arhitectului Szantay Lajos.
În 1910 în perioada mandatului lui Löcs Rezsö se construieşte şi frumosul pod Elisabeta ce
făcea legătura Aradului cu cetatea, precum şi Podul Contele Károlyi, amintit deja.
Acesta, făcând legătura între Arad şi Aradul Nou, este realizat de o firmă austriacă şi este dat în
folosinţă în anul 1910
În perioada premergătoare declanşării primului război mondial, în cadrul mijloacelor de
transport în comun a avut loc o modificare şi anume: tramvaiele trase de cai după ce au fost
înlocuite cu autobuze în anul 1908, vor fi reintroduse în anul 1913, deşi parcul de autobuze a
fost într-o continuă creştere, iar din menţionatul an până în anul 1916 ele au funcţionat în
paralel.
Intervenind primul război mondial şi fiind rechiziţionaţi caii se trece la tracţiunea cu aburi ce
s-a păstrat după război doar pentru transport marfă.
Planul Aradului din 1914 prezintă evoluţia oraşului din acea perioadă. Apar străzi noi
adiacente bulevardului: actualele străzi Vasile Alecsandri, Cloşca, Blajului, Mircea Stănescu.
Statisticile de la acea dată indică 67.246 locuitori.
După primul război mondial Unirea din anul 1918, deşi aduce o serie de schimbări
acestea nu afectează în prea mare măsură aspectul oraşului având în vedere că în perioada ce a
36
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.