Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

deschiderea unui cimitir comun în actualul cartier al funcţionarilor, delimitat de străzile Banu
Mărăcine, Calea Victoriei, Ioan Moldovan şi Voluntarilor.
După anul 1781 numărul construcţiilor creşte, fapt rezultat dintr-un plan întocmit în anul
1797 de inginerul hotarnic Ioan Salix, plan în care apare fosta Piaţă a Peştelui azi Piaţa Heim
Domokos (Forum Venalicum Piscium) ce nu era în conscripţia din anul 1783. Aflată în
vecinătatea străzii Tribunul Axente unde pulsa inima vieţii comerciale a Aradului secolului al
XVIII-lea, această piaţă bine închegată la acea dată era urmarea cerinţei impetuoase de noi
vaduri comerciale pentru oraşul aflat în plină dezvoltare.
Sfârşitul de secol XVIII semnalează în viaţa oraşului prezenţa evreilor care, în ultimele
decenii ale secolului se constituie într-o comunitate puternică care îşi face simţită prezenţa în
viaţa economică.
Puţini la număr în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, semnalaţi în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea în jurul centrului vechi al Aradului, în zona dezafectată a cetăţii şi în
oraşul sârbesc părăsit în număr mare de sârbi, ei îşi construiesc case, o sinagogă din lemn şi pun
bazele unui spital.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea Aradul avea cristalizat spaţiul urban central, dar şi intenţii
de dezvoltare.
5) SECOLUL XIX d.C.
Efervescenţa resimţită în domeniul construcţiilor la sfârşit de secol XVIII început de secol
XIX, determină notabilităţile Aradului să anunţe necesitatea elaborării unui plan de
sistematizare pentru a împiedica o dezvoltare haotică a oraşului.
Încredinţându-se inginerului Reiner Iosif elaborarea planului de sistematizare, acesta
stabileşte ca noul centru al oraşului să fie în Piaţa Drapelului (fosta Podgoria) din zilele noastre.
Planul lui Reiner Iosif nu se aplică ca urmare a interdicţiei impuse de cei din cetatea nouă a
Aradului care din motive de siguranţă nu îngăduie construirea în jurul cetăţii pe o rază de 1.896
de metri, cerând totodată demolarea a ceea ce a fost construit în această zonă.
Deşi cererea celor din cetate constituie o frână în domeniul dezvoltării urbanistice s-au găsit
persoane care pe propriul risc au ridicat în zona interzisă edificii, unele de a dreptul
impunătoare, atât pentru uz personal cât şi de importanţă obştească.
În 1812 ia fiinţă Preparandia, iar în 1817 este inaugurat Teatrul Vechi, cel mai vechi tatru de
piatră din ţară
Vizita la Arad a împăratului Ferdinand la 10 mai 1818 a însemnat o mare uşurare pentru
mulţi alţi arădeni ce-au construit în zona interzisă, ca urmare a faptului că împăratul a hotărât
reducerea zonei de siguranţă din jurul cetăţii la 400-500 de metri.
Înmulţirea edificiilor construite în urma reducerii perimetrului de siguranţă determină
conducerea oraşului să solicite din nou planuri de sistematizare.
Elaborat în anul 1828 de inginerul Pikuleyi Ludovic noul plan de sistematizare nu ţine cont
de planul elaborat de Reiner Iosif şi stabileşte centrul oraşului, spre care duc toate drumurile în
actuala Piaţă Avram Iancu, a cărui contur se profila tot mai bine având edificii P+1 pe măsura
oraşului începutului de secol.
La 1 mai 1833 ia fiinţă „Conservatorium der Gesellschaft der Musikfreunde” (Conservatorul
asociaţiei iubitorilor de muzică).
În anul 1834 Aradul este ridicat la rang de oraş liber regesc ce aduce un suflu nou,
prerogativele acordate constituind un imbold pentru arădeni.
26
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.