Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Parcuri private, aliniamente stradale
Judecând după vechimea arborilor, parcul din incinta Centrului Eparhial Ortodox Român
din Arad datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Grădina sa decorativă continuă să
fie îngrijită de către un muncitor – grădinar.
Elita aristocrată şi, mai apoi, cea burgheză, au căutat să beneficieze de sistematizarea
străzilor, după eliberarea economică a oraşului ( 1826 – 1834 ) pentru a-şi stabili, la nord de
centrul vechi, noile domicilii. Inginerul Pikuley Lajos, a proiectat, între altele, sistematizarea
străzilor G. Coşbuc, Mărăşeşti, Episcopiei şi Ghiba Birta. Atunci au fost trasate străzile care se
terminau spre canalul „Mureşul Mort”, străzile Buşteni, Andrei Mureşanu şi Afinelor. Plantarea
lor cu arbori decorativi (castani,tei etc.) a avut loc în jurul anului 1900.
În anul 1833 începuse construirea Spitalului Public Comitatens pe locul dinainte stabilit, pe
latura vestică a actualei pieţe Mihai Viteazu (fosta piaţă Francisc). Cum actualul Bulevard al
Revoluţiei constituia, pe atunci, o piaţă de mărfuri (cereale, animale mari şi produse
manufacturate), piaţă care se întindea spre actuala Gară Mare, până la locul actualei Fabrici
„Astra”, edilii de atunci au considerat că destinarea pieţii din faţa Spitalului sus-amintit, numită
pe atunci Piaţa Micului Bujac – era potrivită pentru aprovizionarea cu legume şi fructe a acestei
zone rezidenţiale.
Între această piaţă şi canalul amintit mai sus s-au constituit cele mai întinse parcuri
particulare, în stil englezesc (cu alei curbilinii). Pe teritoriul intravilan al municipiului Arad,
hărţile cadastrale, executate începând din anul 1886, indică existenţa trecută a unor alei circulare
de parc particular situate în mai multe locuri. Aceste parcuri, de tip englezesc, au constituit
într-o bună măsură modelul şi pepiniera pentru amenajarea parcurilor şi scuarurilor publice.
Astăzi, aceste alei curbilinii nu se mai regăsesc în teren. Ele au dispărut treptat, martori
rămânând doar arborii răzleţi din curţile unor edificii. Între cei mai vechi arbori menţionăm un
platan cu vârsta de peste 100 de ani în curtea casei de pe strada Ştefan Augustin Doinaş nr.16,
Trasarea străzilor Cloşca şi M.Stănescu, spre Bulevardul Revoluţiei, iar a străzii T.Vladimirescu,
de la colţul nord-estic al pieţii spre „Păduriţa oraşului” a început aproximativ între 1892 – 1896,
ani de avânt economic şi cultural. În felul acesta au dispărut parcurile particulare din centrul
urbei.
Locurile de plimbare până în 1870 fuseseră două „Păduriţa sau Crângul orăşenesc” şi
„Grădina Arenă”, ambele datând din secolul al XVIII-lea. Aceasta din urmă, situată între
Bulevardul Revoluţiei şi Piaţa Catedralei, servise şi drept teatru de vară, până în momentul
amenajării altuia pe terenul Liceului pedagogic.
Cel mai întins parc particular se afla în perimetrul străzilor centrale Horia, Cloşca şi Crişan,
mărginite de bulevardul principal şi str.Gheorghe Popa de Teiuş. Crearea străzii Cloşca a adus
cu sine dispariţia acestui parc de stil englezesc. Arborii ornamentali supravieţuitori ai acestei
zone se aflaseră în curţile de pe strada Crişan şi pe latura estică a pieţii Mihai Viteazu. Arborele
de tisă de vârstă seculară, tăiat în anul 2002 a stat mărturie în acest sens. Un exemplar măiestos
al arborelui floral, Paulovnia tomentosa, este de aceeaşi vârstă cu edificiul de stil secession al
fostei Direcţii Agricole Judeţene de pe strada Cloşca. În restul oraşului Arad, în curţile caselor,
au mai supravieţuit aluni turceşti, tisă, platani, frasini, plopi argitii, brazi ajunşi la o vârstă
seculară.
Cetatea Aradului
Trecând la vremuri mai îndepărtate, situată în bucla de forma literei omega a râului Mureş,
cetatea de manieră Vauban modificată, a avut până la Primul Război Mondial o alee de
promenadă prin pădurea înconjurătoare.
35
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.