Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Prefecturii, Spitalul Municipal, Palatul de JustiŃie, Academia Economică, Catedrala Ortodoxă Română, Seminarul
Teologic Ortodox Român şi multe alte clădiri reprezentative.
Datorită creşterii populaŃiei urbane, cel mai răspândit program arhitectural a fost casa de raport, fond construit
destinat locuirii în sistem colectiv, dezvoltat atât în parcelarul iniŃial, cât şi creându-se noi Ńesuturi urbane, aşa cum s-
a descris anterior. Ca o caracterisitică generală a caselor de raport este tratarea detaliată a faŃadei principale a
corpului aferent străzii, racordându-se la stilul contextual al epocii şi al poziŃiei în teren. FaŃada din curte a corpului
principal, precum şi a celor secundare erau tratate mult mai sumar, de cele mai multe ori fără nici un element de
decoraŃie. Ca schemă funcŃională, corpul principal conŃinea şi circulaŃia verticală- casa scării închisă sau semiînchisă
ce realiza accesul la nivelurile superioare ale tuturor corpurilor. Accesul la apartamentele de la etaje se realiza prin
cursivele perimetrale curŃii interioare, unele având şi legături suplimentare prin pasarele. Dacă parterul putea fi
destinat familiilor mai modeste, etajul I era proiectat ca piano nobile- întotdeauna înălŃimea acestuia era mai mare
decât a etajelor curente şi de-asemenea se accentuau volumetric prin bowindow-ri, balcoane sau loggii. Sistemele
de alcătuire funcŃională sunt de mai multe tipuri, în funcŃie de proprietar şi de sistemul de gestiune. Casele de raport
au fost construite şi ca investiŃii imobiliare, o procedură frecventă peste tot în Europa, cu apartamente complete ce
puteau deservi o familie simplă, sau o familie cu personal menajer, ori erau concepute pentru închiriere în sistem
hotelier- cu bucătării minimale la acea vreme cu baie proprie ori băi comune la capătul de coridoare. Existau însă şi
imobile cu apartamente construite de marii industriaşi pentru locuinŃe de serviciu, acestea din urmă având un
caracter mai privat, inclusiv cu bucătării comune la demisol. Astfel, apartamentele sunt variate ca formă şi schemă
funcŃională şi în funcŃie de clasa socială a locatarilor, toate aveau încăperi obligatorii de trecere de la spaŃiul public la
cel privat. Enumerarea spaŃiilor obligatorii a unui apartament reşedinŃă permanentă pentru o familie formată din 2
membrii soŃ-soŃie:
- vestibul- spaŃiul de intrare efectiv în apartament din curte, casa scării sau coridoare comune (unele
apartamente aveau chiar două vestibule succesive, în cazul în care din primul vestibul se putea accede
într-o cameră de birou); vestibulul avea toate dotările aferente, inclusiv locuri de stat
- sufragerie- spaŃiu de primire oaspeŃi în mod formal, la masă
- salon- camera de protocol
- dormitorul principal
- baie principală
- bucătărie proprie
- cămară alimente
Dacă familia era înstărită, la acestea se mai putea adăuga:
- camera menajerei
- grup sanitar secundar pentru menajeră
Şi dacă familia avea şi copii necesitau încăperi suplimentare. Astfel de apartamente ce respectau standardele
vremii, puteau avea o suprafaŃă utilă de minim 100 mp şi maxim 200 mp.
În general subsolurile sau demisolurile erau utilizate pentru depozitarea lemnelor sau cărbunilor pentru încălzirea
apartamentelor, astfel încă mai există exemple de lifturi exterioare pentru transportul acestora la etaje. De
asemenea există şi câteva imobile ce mai păstrează lifturi pentru persoane din acea perioadă.
Aradul Nou
Parcelarul, fondul construit îşi păstrază caracteristicile perioadei anterioare şi vor fi menŃinute până în anii 1990.
VI. 1890-1947
Deşi această perioadă cuprinde multe transformări succesive şi tot atâtea încadrări stilistice din punct de vedere
al planificării urbane şi arhitecturale, au în comun ideea transformării stilului, al extinderii intravilanului şi al
densificării fondului construit. În ceea ce priveşte perioada de după 1890 până la Primul Război Mondial, evoluŃia
construirii îşi urmează cursul din perioada anterioară, prin densificarea construcŃiilor pe structura parcelară
prestabilită.
Perioada interbelică aduce elemente de noutate, principii noi de compoziŃie urbană, normate. În arealul
Ansamblului Urban Arad sunt trei zone ce cadrează acestor principii: quartalul 8, quartalul 31 şi quartalul 57 din
Planşa 03- Reglementări urbanistice. Acestea au primit pe rând titulatura autohtonă de „cartiere ale funcŃionarilor”,
actualmente părŃi din cartiere urbane bine definite: Centru şi Subcetate.
ConstrucŃia acestor „cartiere” a fost posibilă odată cu regularizarea definitivă a cursului Râului Mureş, respectiv
îndiguirea albiei majore.
Parcelarul este specific perioadei:
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.
53