Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

cuvenită străduindu-se şi reuşind să ofere, în primul rând, oraşului aflat în plină dezvoltare, un
important spaţiu de agrement.
Deschizătorul de drumuri în această direcţie este baronul Orcyz Lőrinc, care la începutul celei
de a doua jumătăţi a secolului XIX pune bazele unui astfel de loc, donând oraşului 17 iugăre de
pământ din parcul său de vânătoare. Spaţiul încredinţat pentru întreţinere Societăţii
Vânătorilor, la care îşi aduce contribuţia cu 1000 de forinţi şi populaţia oraşului, devine cu
timpul un important loc de recreere, fiind primul parc-pădure destinat agrementului.
Aflat în partea de nord a actualei străzi Corneliu Coposu parcul era înconjurat de un gard de
fier forjat, pătrunderea în incinta sa, ce era prevăzută cu alei, pavilion de tir şi un lac pe malul
căruia se afla pavilionul Societăţii de patinaj, era posibilă doar pe două porţi pietonale ce
încadrau o poartă carosabilă, toate trei dând spre actualul Bulevard Ştefan Augustin Doinaş.
Concomitent cu sistematizarea zonei s-a trecut la trasarea radială a aleilor parcului-pădure,
situat în extremitatea nord-estică a arealului intravilan. De atunci a fost numită „Păduriţa
oraşului”. Ea includea lacul de agrement, existent până în ziua de astăzi. În 1831, acolo, se
instala poligonul Societăţii de tir, în fiinţă până în ziua de astăzi.
La „Păduriţă” aveau loc maialurile, chermezele vânătoreşti şi activităţile Societăţii de tir.
Lacul de agrement de aici era alimentat permanent, cu intrare-ieşire, de către canalul
Mureşelul–Mort. Spre 1900 a apărut pe marginea lacului o grădină de vară adaptată pentru
spectacole şi restaurant, servind şi pentru vestiarul patinatorilor amatori în timpul iernii.
Suprafaţa iniţială a acestui parc–pădure era 81381,6 mp.
32
Bulevardul Revoluţiei
În paralel cu amenajarea parcului, începând cu anul 1850 în atenţia notabilităţilor a intrat şi
organizarea promenadei.
Pornind din partea de nord a actualei pieţe Avram Iancu, promenada cu o lungime de doi
kilometri şi o lăţime ce oscila între 60 şi 140 metri, este definitivată în anul 1867, forma ei
păstrându-se până astăzi. Întreţinerea ei a revenit primăriei şi a suferit de-alungul timpului
multiple modificări şi adaptări.
Esplanada centrală conţine două aliniamente stradale de arbori, situate de o parte şi de alta a
bulevardului, constituite din 289 bucăţi din specia Acer platanoides „Globosum”, plantaţi la
casete. Sortimentul de arbori şi arbuşti se încadrează în 56 specii. Distribuţia speciilor pe parcele
este foare variată atorită uncţionalităţii lor mult diferte .
Fâşia principală de vegetaţie de pe mijlocul bulevardului, are o structură pe specii destul de
puţin variată . Dominanţi cu 74% din exemplare sunt teii, urmaţi de alte specii cu 11% în care
intră în special exemplarele bătrâne care au fost plantate încă înainte de 1887. S-au menţinut
câteva exemplare în vârstă de Platanus, Quercus şi Koelroeuteria. Întreaga plantaţie are un
caracter de masiv bine închis. În submasiv există arbuşti 9% şi răşinoase 5%.
De-a lungul promenadei, a cărei porţiune până în dreptul actualei străzi Horia era cunoscută
sub denumirea de „Corso”, şi până în Piaţa Podgoria Atzél Pėter, pe cheltuială proprie,
plantează cu tei atât promenada cât şi străzile perpendiculare pe aceasta, în timp ce avocatul
Lukácy Lajos investeşte în plantarea arborilor din actuala Piaţă Avram Iancu.
La capătul promenadei este amplasată, în anul 1870, în amintirea honvezilor căzuţi în luptele
din februarie 1849, statuia Busuló Arad (Aradul întristat) executată din marmură de Cararra de
Aradi Zsigmond, statuie ce-a fost mutată în anul 1880 în cimitirul nou (azi cartierul
funcţionarilor), ca în anul 1882 în faţa teatrului să fie dezvelit un obelisc din piatră în amintirea
celor morţi de holeră în timpul epidemiei din 1873 iar în anul 1890 în actuala piaţă Avram Iancu,
într-un cadru festiv, se dezveleşte statuia Libertăţii, operă a sculptorului Zala Győrgy.
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.