Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Efectele nu se lasă aşteptate în domeniul construcţiilor, a căror număr creşte considerabil,
schimbând aspectul oraşului urmare a deschiderii de străzi şi a transformării şi construirii de
noi edificii.
Planul de la 1837 cu Cetatea Nouă şi Planul din 16 mai 1838 ne prezintă lucrările de
alimentare cu apă a Cetăţii Noi. Totodată la 1838 se ilustrează clar un concept de sistematizare:
- intenţia sistematizării viitorului cartier Pârneava în forma de astăzi, începând cu Calea
Andrei Şaguna
- intenţia de dezvoltare a Aradului Nou cu o cale principală (actuala str. Constituţiei) în
Sudul Căii Andrei Şaguna
- continuarea dezvoltării Aradului în Nord, de-o parte şi de alta a actualului Bd.
Revoluţiei până la Piaţa Podgoria şi str. Banul Mărăcine.
- densificarea fronturilor de construcţii de pe actuala Cale Aurel Vlaicu, fără a se pierde
funcţiunea pricipală de Podgoria Aradului cu menţionarea zonei Şega şi Poltura şi
accentuarea relaţiei între oraş şi aşezarea Gai
- în locul vechii Retirade s-a consemnat păstrarea unui loc special de exerciţii militare
(„Exerzier Platz”)
- apare accentuată actuala str. Cetăţii ca legătură între Arad- Cetatea Nouă- Aradul Nou,
fiind aqmplasat pe digul de pământ constituit în sec. XVIII.
- Podul peste Mureş pe lângă cetate este singura legătură între Arad şi Aradul Nou
- Între zona pieţei Podgoria şi satul Micălaca s-a exploatat vechiul drum Vila
Világosváriensis şi Via Radnaensis cu un aliniament scurt de imobile şi un podeţ peste un
braţ al Mureşului.
Foarte importantă este o corectă interpretare a acestui plan în sensul gândirii contextuale ale
acelor vremuri: Aradul- oraş regal este luat în considerare ca pol de dezvoltare pentru satele din
jurul său, influenţa sa zonală căpătând proporţii. Aradul Nou încearcă a fi dirijat prin intenţii de
dezvoltare înspre Pârneava cu ax direct prin str. Andrei Şaguna la actuala Piaţă a Gării.
Construirea şi darea în folosinţă în anul 1858 a gării deschide perspectiva deplasării
şantierelor de construcţie din partea de sud a oraşului spre nord la construcţia amintită
adăugându-se multe altele ce marcau începutul unei revigorări în domeniu care cunoscuse o
stagnare cauzată de motivele expuse.
Cu toate planurile de dezvoltare a unui nou traseu paralel cu vechiul centru, axa Piaţa
Avram Iancu- Piaţa Podgoriei, cu un centru nou în zona Gării, Aradul Nou nu capătă forma de
legătură preconizată las 1838, doar cartierul Pârneava se dezvoltă.
În 1841 baronul Forray Andras ordonează demolarea casei trigesimale pentru a deschide o
nouă stradă şi anume actuala stradă Meţianu.
Acelaşi Foray Andras l-a angajat pe inginerul Andraş pentru ca acesta să elaboreze planurile
caselor ce urmau să fie construite pe amintita stradă a cărei pietruire a fost solicitată
notabilităţilor de către baron.
Promiţătorul debut în dezvoltarea urbanistică a Aradului primei jumătăţi a secolului al XIXlea
este stopat însă de factori naturali, politici şi economici.
Factorii naturali sunt inundaţiile a cărui punct culminant l-au avut cele din 1844 când un
număr de 636 de case au fost transformate în ruină iar 100 de case au fost afectate.
Factorii politici sunt reprezentaţi prin distrugerile provocate atât în actuala Piaţă Avram
Iancu cât şi pe actualul bulevard al Revoluţiei de bombardamentele şi luptele de stradă din
timpul anului revoluţionar 1848-1849 în timp ce factorii economici sunt urmarea crahului
bursei de la Viena ce a afectat mulţi arădeni.
Aceşti trei factori semnalaţi au fost cauza stopării pentru o perioadă de timp a construcţiilor.
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.
27