Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Dacă cei avuţi beneficiau de echipaje proprii sau abonamente la proprietarii de trăsuri, nu
acelaşi lucru se poate spune despre marea majoritate a locuitorilor ce populau cartierele
mărginaşe. Aceştia, reprezentând baza forţei de muncă nevoită să se mişte dintr-un capăt în
altul al oraşului, în funcţie de locul în care îşi desfăşurau activitatea, se confruntă cu inerentele
greutăţi cauzate de distanţe.
În acest context, transportul în comun devine o problemă stringentă pentru orăşeni, fapt ce
intră în atenţia notabilităţilor ce soluţionează problema în anul 1873 prin asigurarea
transportului în comun cu tramvaie trase de cai.
Prima rută a transportului în comun a fost între Gară - Piaţa Avram Iancu – podul de lemn de
la cetate ca apoi să se dau în folosinţă noi rute precum: centru – actuala stradă Mărăşeşti spre
actualul bulevard Victoria; Gară – fabrica Neuman etc, reţeaua extinzându-se treptat- treptat,
îmbunătăţindu-se totodată frecvenţa circulaţiei tramvaielor ce circulau 24 de ore din 24.
Multitudinea preocupărilor edililor oraşului cu spectaculoasele realizări atrag atenţia lumii
iar buna gospodărire a Aradului făcută de primarul Endrödi Salacz Gyula de-a lungul a 26 de
ani începând cu anul 1875 îşi arată roadele.
Fiind adeptul progresului, dezvoltării şi a bunei stări în timpul lui se concretizează marele
proiect al lui Boros Béni legat de căile ferate ce constituie deschiderea spre lume a Aradului, tot
în timpul lui se modernizează şi se înmulţesc traseele transportului în comun, asfaltarea
străzilor existente şi deschiderea de noi artere printre care şi strada care-i va purta numele,
actuala Alecsandri.
Tot în timpul lui începe canalizarea realizată în sistemul Schone de către antreprenorul
Mayer din Anglia şi firma Lancester din Londra.
Canalizarea Aradului împreună cu construirea în anul 1896 a turnului de apă, înalt de 55
metri, conferă Aradului un grad ridicat de confort, incluzându-l în rândul oraşelor de prim rang
din regat.
Verdictul asupra potabilităţii apei dat de renumitul bacteriolog Victor Babeş, profesor pe
atunci la Universitatea din Budapesta, a făcut ca tot mai mulţi arădeni dornici de confort să-şi
introducă apă curentă în case, mai ales că primăria acorda celor doritori o serie de facilităţi.
Urmarea acestor facilităţi este dispariţia treptată, mai ales în centru, a fântânilor şi cişmelelor.
În 1895 se construieşte pe malul vestic al Mureşului în partea NE a oraşului uzina de apă şi
nu departe de ea, pe actuala Cale Iuliu Maniu oraşul acordă pe gratis teren pentru construirea
uzinei electrice făcând astfel posibil în anul 1895-1896 începerea iluminatului electric al oraşului
prin cablu aerian sau îngropat.
Totodată la rândul ei uzina electrică începe să acorde gratuit, în anul 1898, iluminatul public
pe actualul Bulevard al Revoluţiei şi-n Piaţa Avram Iancu.
Sport, agrement şi spaţii verzi istorice amenajate în Arad
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea s.au realizat importante
amenajări cu privire la practicarea sportului şi a agrementului. Arădenii fiind printre altele
adepţii înotului şi a sporturilor nautice, convinşi fiind de rolul benefic al apei şi al soarelui, ei
pun bazele, încă la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe malul Mureşului, unui ştrand după modelul
celor văzute în străinătate. Pe parcursul anilor, acesta se extinde şi devine în timpul verii un
important punct de atracţie pentru arădeni, mărind astfel numărul locurilor de agrement din
oraş.
Parcul-pădure „Pădurice”
Preocupaţi de dezvoltarea economică, socio-culturală şi a învăţământului notabilităţilor şi
arădenilor nu le-a scăpat nici o clipă din vedere aspectul oraşului şi confortul locuitorilor
acordând acestor lucruri, pe parcursul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, atenţia
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.
31