Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Un alt indicator important pentru funcŃia ecologică este grosimea stratului ecologic, a cărui valoare medie este de
1,.70 m, dar cu variaŃii foarte mari pe subparcele. Valoarea este bună pentru un parc, corespunzând unei structuri
de masiv puŃin rărit, care oferă condiŃii bune de recreere.
În cuprinsul parcului există garduri vii amplasate în special în preajma aleilor din zona sud-vestică. Sunt realizate
dintr-o singură specie, din Ligustrum. Starea generală a acestora însă lasă de dorit, deoarece lucrările de întreŃinere
nu sunt executate la timp, ceea ce a condus la existenŃa multor goluri .
Stilul general al parcului este cel mixt. Elemente ale stilului regulat, clasic, sunt foarte puŃine şi imprecis conturate
în jurul Casei de Cultură a Sindicatelor.
Datorită poziŃiei acestui parc, respectiv prin apropierea de noua Catedrală şi totodată a structurii sale (prezenŃa
unui luciu de apă), parcul Pădurice poate devenii unul dintre cele mai importante şi interesante obiective în
ansamblul spaŃiilor verzi ale Aradului. Pentru aceasta se impune reabilitarea întregului parc pe baza unor principii
peisagistice.
Este de dorit o refacere integrală a acestui parc păstrându-se funcŃia ecologică, recreativă şi de tranzit, dar
conceput pe principii moderne, cu materiale şi echipamente moderne.
Pentru viitor se desprinde o dorinŃă mperativăd de păstrare necondiŃionată a suprafeŃei rămase de parc.
Elita aristocrată şi, mai apoi, cea burgheză, au căutat să beneficieze de sistematizarea străzilor, după eliberarea
economică a oraşului ( 1826 – 1834 ) pentru a-şi stabili, la nord de centrul vechi, noile domicilii. Inginerul Pikuley
Lajos, a proiectat, între altele, sistematizarea străzilor G.Coşbuc, Mărăşeşti şi Ghiba Birta. Atunci au fost trasate
străzile care se terminau spre canalul „Mureşul Mort”, străzile Buşteni, Andrei Mureşanu şi Afinelor. Plantarea lor cu
arbori decorativi (castani,tei etc.) a avut loc în jurul anului 1900.
În anul 1833 începuse construirea Spitalului Public Comitatens pe locul dinainte stabilit, pe latura vestică a actualei
pieŃi Mihai Viteazul (fosta piaŃă Francisc). Cum actualul Bulevard al RevoluŃiei constituia, pe atunci, o piaŃă de
mărfuri (cereale, animale mari şi produse manufacturate), piaŃă care se întindea spre actuala Gară Mare, până la
locul actualei Fabrici „Astra”, edilii de atunci au considerat că destinarea pieŃii din faŃa Spitalului sus-amintit, numită
pe atunci PiaŃa Bujacului – era potrivită pentru aprovizionarea cu legume şi fructe a acestei zone rezidenŃiale.
Între această piaŃă şi canalul amintit mai sus s-au constituit cele mai întinse parcuri particulare, în stil englezesc
( cu alei curbilinii). Pe teritoriul intravilan al municipiului Arad, hărŃile cadastrale, executate începând din anul 1886,
indică existenŃa trecută a unor alei circulare de parc particular situate în mai multe locuri. Aceste parcuri, de tip
englezesc, au constituit într-o bună măsură modelul şi pepiniera pentru amenajarea parcurilor şi scuarurilor publice.
Astăzi, aceste alei curbilinii nu se mai regăsesc în teren. Ele au dispărut treptat, martori rămânând doar arborii răzleŃi
din curŃile unor edificii. Între cei mai vechi arbori menŃionăm un platan cu vârsta de peste 100 de ani în curtea casei
de pe strada Ştefan Augustin Doinaş nr.16, Trasarea străzilor Cloşca şi M.Stănescu, spre Bulevardul RevoluŃiei, iar
a străzii T.Vladimirescu, de la colŃul nord-estic al pieŃii spre „PăduriŃa oraşului” a început aproximativ între 1892 –
1896, ani de avânt economic şi cultural. În felul acesta au dispărut parcurile particulare din centrul urbei.
Locurile de plimbare până în 1870 fuseseră două „PăduriŃa sau Crângul orăşenesc” şi „Grădina Arenă”,
ambele datând din secolul al XVIII-lea. Aceasta din urmă, situată între Bulevardul RevoluŃiei şi PiaŃa Catedralei,
servise şi drept teatru de vară, până în momentul amenajării altuia pe terenul Liceului pedagogic.
Cel mai întins parc particular se aflase în perimetrul străzilor centrale Horia, Cloşca şi Crişan, mărginite de
bulevardul principal şi str.Gheorghe Popa de Teiuş. Crearea străzii Cloşca a adus cu sine dispariŃia acestui parc de
stil englezesc. Arborii ornamentali supravieŃuitori ai acestei zone se aflaseră în curŃile de pe strada Crişan şi pe
latura estică a pieŃii Mihai Viteazul. Arborele de tisă de vârstă seculară, tăiat în anul 2002 a stat mărturie în acest
sens.
Un exemplar măiestos al arborelui floral, Paulovnia tomentosa, este de aceeaşi vârstă cu edificiul de stil
secesion al fostei DirecŃii Agricole JudeŃene de pe strada Cloşca. În restul oraşului Arad, în curŃile caselor, au mai
supravieŃuit aluni turceşti, tisă, platani, frasini, plopi argitii, brazi ajunşi la o vârstă seculară.
Exemplarii răzleŃi de thuja, plantaŃi prin 1880-1890, a căror coroană se afla la 5m.înălŃime, au supravieŃuit până
prin anii 1950-1955, când au fost tăiaŃi.
Motivul tăierii îl constituia greutatea zăpezii, care înclina trunchiul în mod peri-culos, până la dezrădăcinarea
copacului şi periclitarea acoperişurilor.
99
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.