Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Structura parcului până în primul război mondial a fost o structură de masiv închis alcătuită din specii naturale
locale, stejar şi frasin, cu câteva exemplare deosebite exotice: Sophora Japonica şi Corylus Colurna.
Între cele două războaie mondiale intervenŃiile au fost reduse. S-au extras exemplarele îmbătrânite şi s-au
introdus specii exotice ca: Acer negundo, Aesculus hippocastanum şi Sophora japonica şi nicidecum răşinoase.
În intervalul 1946 – 1987 intervenŃiile au fost mai intense, exemplarele îmbătrânite fiind tot mai numeroase. În
golurile rezultate au fost plantate numeroase specii. În proporŃie mare: Acer pseudoplatanus şi Fraxinus excelsior,
dar şi exotice ca: Aesculus, Catalpa, Celtis, Paulownia, Robinia, Sophora. Arborii răşinoşi puŃini: Pinus şi Larix. În
goluri s-au plantat câteva specii de Thuja. În mare structura era tot de masiv, îmbătrânit însă;
După 1987 au început tăieri mai intense, urmate de plantări pe măsură concomiten cu îndesirea aparatelor de
joacă pentru copii.
Dacă sub aspectul cantitativ efortul a fost considerabil, plantâdu-se 353 arbori şi arbuşti, dintre care 41% îl
reprezintă răşinoasele şi 29% arbuşti, sub aspect calitativ se pot face următoarele remarci critice:
- plantarea s-a făcut în gen „livadă” urmărinduse-se doar acoperirea golurilor;
- nu s-a urmărit nici o grupare a speciilor după criteriile artei combinatirii ;
- nu s-a Ńinut seama de cerinŃe ecologice;
- varietatea speciilor noi introduse este mică;
- au fost introduse multe exemplare cu o valoare peisagistică redusă ca: Fraxinus americana, Acer campestre,
Robinia pseudoacacia;
În cuprinsul parcului există izolat şi fără o logică consecventă 78,5 m. de garduri vii, din următoarele specii:
Ligustrum vulgare, Buxus sempervirens.
Stilu general al parcului este cel peisager, atât în ce priveşte reŃeaua de alei cât şi distribuŃia vegetaŃiei.
MenŃinerea acestiui stil este practic inevitabilă, întrucât specificul acestui parc ca loc de joacă pentru copii, impune
un stil, obligatoriu, liber. Pentru a mării valoarea peisageră a parcului trebuie ca fondul vegetal să fie completat cu
specii exotice urmărind să se realizeze grupuri de mare expresivitate peisagistică. În paralel trebuie avut în vedere
creşterea gradului de diversificare a speciilor cu respectarea cerinŃele ecologice. De asemenea, Ńinâd cont de faptul
că vegetaŃia arborescentă crează un plafon favorabil dezvoltării plantelor de semi - umbră se pot planta pete de
bulboase pe suprafeŃele mai aerisite de gazon.
În pastila cu expoziŃie favorabilă din spatele Palatului Cultaral este indicat montarea unui covor floral.
MenŃinerea unui gazon de calitate presupune funcŃionarea unui sistem de irigaŃii iar tunderea să se execute de
cel puŃin 4-5 ori urmat obligatoriu de greblat pentru a curăŃi şi aerisi gazonul.
Echipamentele de joacă pentru copii trebuie diversificate pentru a evita plictiseala şi dezinteresul iar amplasarea
să se facă fără a afecta reŃeaua de alei.
Parcul de dincolo de Palatul Cultural se întinde până la locul actualului Tribunal. Acesta s-a numit parcul
„Salasz”, după numele longevivului primar de la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar după 1918 – „parcul Murăşului”.
Conform schiŃei cadastrale din 1887, acesta măsurase, iniŃial, 14243,2 mp.
Parcul Eminescu este situat în centrul Municipiului ARAD, de-alungul şi în exteriorul digului de pe dreapta
Mureşului între Palatul Cultural şi Palatul JustiŃiei, fiind unul dintre cele mai impresionante şi vizitate spaŃii verzi din
municipiu.
SuprafaŃa parcului este de 2,59 ha.
Deşi ca suprafaŃă intră în categoria scuarurilor, el este considerat parc datorită vechimii, importanŃei şi structurii
sale.
Sistematizarea actuală a parcului, cu trama de alei în stil clasic, regulat,este realizată între cele două războaie
mondiale şi definitivată după cel de-al doilea război mondial.
Numărul total de specii de 66, raportat la suprafaŃa parcului este relativ mare. El exprimă un element principal în
calitatea peisagistică a parcului şi anume varietatea. Referitor la raportul dintre specii se poate constata că
răşinoasele se găsesc în proporŃie de 20%, destul de mică pentru un parc de calitate. Dacă luăm în considerare însă
că din acestea cea mai mare parte (16%) sunt exemplare tinere ( 1-20 ani), plantate în ultimele decenii şi deci au o
valoare peisagistică redusă, iar cu vârste peste peste 40 ani sunt abia 3% şi din acestea cea mai mare parte arbuşti,
de talie mică, se constată că avem un parc fără răşinoase şi deci cu o valoare peisagistică foarte redusă.
ProporŃia arbuştilor de 25%, alcătuite din 24 de specii, este în schimb normală pentru o structură de parc.
Ca provenienŃă, 32% din exemplare sunt autohtone, din care 11%, specifice tipului de vegetaŃie al zonei
(silvostepă), restul fiind specii exotice.
93
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.