Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

suprafeŃe de bulboase acolo unde situaŃia o cere. Lucrărilor de întreŃinere dacă sunt de calitate reuşesc să pună în
evidenŃă rolul decorativ al grupurilor de arbuşti care s-au conturat precum şi valoarea compoziŃiei arhitecturale.
Comisia pentru zone verzi, înfiinŃatâ după proclamarea municipiului în1870, avea intenŃia de a diversifica şi mării
posibilităŃile de „preumblare” şi „petrecanie” moştenite din trecutul oraşului. A şi făcut-o, creind „Grădinăria oraşului”
şi amenajînd aleile curbilinii şi circulare ale parcului „Baross” - situat la sud de Palatul Cultural, inaugurat în1913
(numit,după anul 1918, parcul Eminescu, iar după1950, numit şi al copiilor). SuprafaŃa sa iniŃială era de 20.847,6
mp. Construirea Cazinoului şi amenajarea terenului AsociaŃiei de patinaj a dus la distrugerea aleii multiple de
castani, plantată prin strădaniile pomologului Kover Gabor şi la micşorarea parcului cu 2934mp. Construirea digului
a mai diminuat suprafaŃa cu 1364,4 mp.
Cele două parcuri mici, care străjuiesc şi astăzi Palatul Cultural, datează de prin anii 1880-1890, fiind concepute
drept loc de promenadă în preajma malului îndiguit al Mureşului. SuprafaŃa lor iniŃială s-a restrâns la extremităŃile lor
distale prin construirea unor edificii civile, şcolare şi judecătoreşti. În parcul sudic ce are suprafaŃa de 2,09 ha.,
actualmente Parcul Copiilor fusese amplasat bustul lui Kover Gabor (în prezent considerat piedut), intemeietorul
acestora. Datorită pasiunii sale pentru pomologie , acest descendent al unei vechi familii de armeni romano - catolici
a reuşit să planteze arbuştii sau seminŃele pe care le obŃinuse pe cale de corespondenŃă cu întreaga lume. Am
putea afirma că elementul de noutate pe care l-a adus îl constituiau arborii de provenienŃă extrem asiatică.
Numărul total de specii este de 61, raportat la suprafaŃa parcului este relativ mare. El exprimă un element
principal în calitatea peisagistică a parcului şi anume varietatea.
Un alt element important în structura pe specii este proporŃia diferitelor categorii de specii. Astfel, proporŃia
răşinoaselor este de 30%, destul de mică pentru un parc de calitate. Dacă luăm în considerare însă că din acestea
cea mai mare parte (81%) sunt exemplare tinere (1-20 ani), plantate în ultimele decenii şi deci au o valoare
peisagistică redusă, iar cu vârste peste 40 de ani sunt abia 6% se poate spune că este un parc cu puŃine răşinoase
şi deci cu o valoare peisagistică redusă.
ProporŃia arbuştilor de 17%, alcătuită din 21 de specii, este şi ea mică pentru o structură de parc.
Ca provenienŃă, 40% din exemplare sunt autohtone, respectiv 13%, specifice tipului de vegetaŃie al zonei
(silvostepă), restul fiind specii exotice.
Dintre speciile caracteristice zonei, stejarul şi frasinul sunt cele mai bine reprezentate, ele constituind de fapt şi
fondul vegetal cel mai valoros, datorită vârstelor mari şi respectiv grandorii exemplarelor.
Tocmai acest aspect va trebui să constitue punctul de plecare al restructurării peisagistice a parcului, în sensul
valorificării acestui avantaj (exemplare grandioase de stejar şi frasin), printr-o gândire peisagistică adaptată corect la
situaŃia reală.
Astfel o populare haotică cu diverse specii în imediata apropiere a exemplarelor seculare, nu ar face decât să
creeze o inhibiŃie reciprocă şi din punct de vedere biologic cât mai ales peisagistic.
Ca număr total de exemplare pe genuri, acerineele sunt cele mai bine reprezentate, 14%, urmate de pini – 11%.
Structura pe vârste a parcului este uşor dezechilibrată. Exemplarele tinere sub 20 ani reprezintă majoritatea 59%,
cele de vârste medii (21-60 ani) 30%, iar cele bătrâne peste 60 ani abia 11%.
ExplicaŃia constă în faptul că parcul a fost lăsat să îmbătrânească, lipsind preocupările de strucrurare timp de
aproape 5 decenii, după cel de-al doilea război mondial, după care s-a impus o reducere a exemplarelor bătrâne,
uscate şi necorespunzătoare biologic în urmă cu aproximativ 20ani. A urmat apoi o perioadă de plantări,
exemplarele tinere, sub 20 ani reprezintă mai mult de jumătate din totalul exemplarelor.
Valoarea peisagistică destul de ridicată a parcului este realizată de cele 65 de exemplare cu vârste peste 60 ani
dintre care se remarcă 7 exemplare seculare de stejar, frasin, platan. Vârsta acestora variză între 150 şi 200 ani,
vârsta ce coincide cu aproximaŃie cu data creării parcului (1850). Este posibil ca parte din aceste exemplare să fie
naturale, rămase din sleaul de luncă existent în trecut pe acest teren.
Densitatea arborilor şi arbuştilor are o valoare normală pentru un parc.
Gradul de acoperire al coroanei este în general de 64% cu o mică variaŃie.
Grosimea stratului ecologic este de 2,82 m. Valoarea este foarte bună pentru un parc, corespunzând unei
structuri de masiv puŃin rărit, care oferă condiŃii de climat calmant şi recreativ.
Structura generală a parcului este destul de variată, alternând porŃiunile de masiv închis, cu altele puternic
aerate. Este în general o structură echilibrată.
Sistematizarea actuală a parcului, cu trama de alei în stil clasic, regulat, este realizată între cele două războaie
mondiale şi definitivată după cel de –al doilea război mondial.
92
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.