Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Procentul de acoperire de 35% este redus, datorită în principal vârstelor mici. De asemenea grosimea stratului
ecologic, de numai 1,08 m. se explică prin vârstele mici şi proporŃia mare de arbuşti.
Prin cei 700 m gardurile vii sunt bine reprezentate delimitând spaŃiul gazonat de căile de acces. Este în general
îmbătrânit iar golurile şi întreruperile au fost rezolvate în decursul acestui an prin plantări.
Stilul scuarului este cel peisager tipic. Parcul este conceput ca un mic spaŃiu de refugiu faŃă de traficul de pe
arterele înconjurătoare. Totodată i s-a conferit şi o funcŃiune de recreere şi joacă pentru copii prin amplasarea pe o
suprafaŃă cam mare a unor piese de acest profil.
De asemenea pe lângă funcŃia peisageră îndeplineşte în acelaşi timp şi funcŃia de tranzit întrucât se află la
intersecŃia a trei artere majore de circulaŃie.
Pentru a completa valoarea peisageră a acestui scoar este binevenită montarea unei fântâni arteziene pe soclul
celei vechi. Se cere neapărat păstrarea acestei poziŃii fiind plasată central, rezolvând astfel echilibrul compoziŃional
şi umiditatea atmosferică a microclimatului creat în acest scoar binevenit. De asemenea trebuie să se Ńină cont la
modul cel mai serios de corelaŃia dintre stilul parcului şi al fântânii.
Deoarece lipseşte elementul floral, pentru viitor este propus înfiinŃarea unor pete de bulboase, respectiv mai multe
soiuri de lalele cu înflorire eşalonată, specie care să caracterizeze acest scuar.
Inginerul Pikuley (între anii1827-1829), la un an după dăruirea dreptului de Vamă de către Erariu cât şi donaŃiilor
de terenuri inteprinse de către baronul Edelspacher şi contele Orczy, marchează o etapă următoare care a constituit
momentul naşterii primului parc-pădure destinat agrementului, pe locul actualei „Pădurici” Concomitent cu
sistematizarea zonei s-a trecut la trasarea radială a aleilor parcului - pădure, situat în extremitatea nord - estică a
arealului intravilan. De atunci a fost numită „PăduriŃa oraşului”. Ea includea lacul de agrement, existent până în ziua
de astăzi. În 1831, acolo, se instala poligonul SocietăŃii de tir, în fiinŃă
până în ziua de astăzi
La „PăduriŃă” aveau loc maialurile, chermezele vânătoreşti şi activităŃile SocietăŃii de tir. Lacul de agrement de aici
era alimentat permanent, cu intrare-ieşire, de către canalul Mureşelul – Mort. Spre 1900 a apărut pe marginea
lacului o grădină de vară adaptată pentru spectacole şi restaurant, servind şi pentru vestiarul patinatorilor amatori în
timpul iernii. Bombardamentele din 1944 au afectat grav arborii seculari cât şi clădirea restaurantului.
SuprafaŃa iniŃială a acestui parc – pădure, de 81381,6 mp, s-a micşorat sensibil în felul următor prin amenajarea
drumului de acces spre cartierul Gării, prin construirea după 1948 a Poligonului de tir pe vechea locaŃie a SocietăŃii
de tir, a Atelierelor de creaŃie pentru artiştii plastici, a Bazinului olimpic, a Casei de cultură a sindicatelor, a Pistei de
carting, a garajelor pentru autoturismele locatarilor de la blocurile de locuit de pe str.Corneliu Coposu, a Băncii
Agricole, a Autogării Noi, a StaŃiei de alimentare cu carburanŃi cât şi a unor hale
multifuncŃionale. Astfel că jumătatea estică a parcului a rămas în regim de parc,cea vestică a primit diverse utilizări,
nedefinite precis nici în prezent. La ora actuală, respectiv în 2006 suprafaŃa parcului era de 3,14 ha. Fiind diminuată
în continuare Mureşul Mort a fost acoperit pe o lungime, până la Spitalul Municipal, rămânând doar luciul de apă al
lacului. VegetaŃia distrusă din parc a fost extrasă şi pe porŃiunea rămasă ca parc, s-au făcut plantaŃii cu specii
comune: paltin, frasin, frasin american etc. S-a continuat cu plantaŃii în goluri, în special în jurul noilor construcŃii.
Cele 410 exemplare de arbori şi arbuşti din parc aparŃin la 55 specii. Dacă se ia în considerare că 51% din
exemplare sunt alcătuite din specii comune plantate după bombardamentul din 1944, se poate afirma că varietatea
speciilor în parc este redusă. De asemenea, proporŃia de 18% a răşinoaselor şi de 16% a arbuştilor, denotă şi ele o
structură săracă a parcului sub aspectul principalelor categorii de specii.
Se remarcă totuşi existenŃa câtorva exemplare mature de specii valoroase peisagistic rămase din structura
vechiului parc, ca de exemplu: Platanus acerifolia – 4 exemplare, Taxodium distychum -1 exemplar, Catalpa
bignonioides 15 exemplare, Aesculus hippocastanum - 2 exemplare, Sophora japonica – 6 exemplare. Tot valoroase
peisagistic sunt şi o serie de specii plantate în ultimii 30 ani, ca: Abies concolor, Pinus ponderosa, Picea pungens
argentea, Taxus Baccata.
Structura pe vârste a arborilor şi arbuştilor reflectă istoria parcului. Astfel, din ansamblu vechiului parc, dinainte de
bombardament au mai rămas doar 9% din totalul exemplarelor actuale. Cu vârte cuprinse între 30 – 60 ani sunt 53%
din exemplare. Exemplarele tinere, sub 20 ani sunt 38%. Este o dovadă că au existat preocupări în ultimele douâ
decenii. Discutabilă este însă calitatea acestor lucrări, adică în special valoarea peisagistică a speciilor plantate,
avându-se în vedere funcŃia prioritară, cea recreativă. Un alt aspect negativ este şi aici plantarea în sistem livadă,
urmărindu-se doar echiparea golurilor, fără nici un alt considerent. Densitatea medie, respectiv 154 ex / ha, este
corespunzătoare structurii de parc, dar cu variaŃii foarte mari pe subparcele.
Procentul de acoperire al coroanei, mediu, de 42% este şi el corespunzător structurii de parc.
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.
98