Zona monumente protejate - Primaria Municipiului Arad

Vestea morţii împărătesei Maria Tereza readuce speranţa în sufletul arădenilor care imediat
după urcarea pe tron a lui Iosif al II-lea, la 29 noiembrie 1780, pornesc demersurile în vederea
rămânerii pe loc a Aradului.
Conştient de îngrijorarea de până atunci a locuitorilor Aradului în legătură cu mutarea
oraşului şi săturându-se în acelaşi timp de nemulţumirile acestora, manifestate prin petiţii şi
solii, Iosif al II-lea hotărăşte, la întrunirea din 1781, că Aradul rămâne pe loc scriind cu propria
mână „Von übersetzug dieser sadtsolle von jetzo nichtgedacht verderi”, adică să nu se mai
gândească de acum încolo la mutarea Aradului.
Acest lucru, adus la cunoştinţă arădenilor la 14 ianuarie 1781, le ia o mare piatră de pe inimă.
Aradul Nou
La 1781 zona este donată lui Eötvenesi Lovàsz Zsigmond, moştenită de Lovàsz Jozsef, apoi
Lovàsz Imre şi Amalia căsătorită cu contele Zselenski Laszlo a căror fiică Matilde prin căsătoria
cu baronul Nopcea Elek o primeşte ca dotă, fiind cea mai mare moşie din zonă, având şi castel,
ce fusese construit între timp, castel aflat pe actuala stradă Calea Timişorii nr. 29-31, în prezent fiind
sediul Grupului Şcolar Forestier.
Conştienţi că nu vor fi obligaţi de acum încolo să-şi demoleze vechile case şi să părăsească
oraşul părinţilor şi străbunilor lor, arădenii i-au mulţumit împăratului Iosif al II-lea pentru
hotărârea sa milostivă şi s-au pus pe treaba în domeniul construcţiilor.
După memorabila hotărâre a rămânerii pe loc a Aradului se mai aduce la cunoştinţă
arădenilor, în luna mai a anului 1783, în cadrul consiliului local, prin intermediul grofului Palfy ,
că cei ce vor să construiască din material bun vor primi aprobări indiferent de confesiune şi vor
fi scutiţi de taxe pe următorii 50 de ani.
Declaraţiile împăratului şi elaborarea hotărârilor au liniştit pe arădeni care, contrar
restricţiilor din perioada celei de a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea, au construit pe proprie
răspundere, fapt rezultat din conscripţia din anul 1783, ce semnalează prezenţa a 84 de uliţe.
Aradul Nou
Tot în această perioadă şi anume la 1783 Eötvenesi Lovàsz Zigmond pune bazele fabricii de
bere, cea mai veche fabrică de bere din Arad şi împrejurimi ce producea bere şi malţ, fabrică ce
se află pe actuala stradă Calea Timişorii nr. 30-32
La 18 aprilie 1783 Aradul Nou primeşte dreptul de-a ţine pe lângă târg anual şi târg
săptămânal drept ce-a fost reînnoit la 11 septembrie 1829.
Impresionantul număr de străzi este urmarea extinderii oraşului spre nord, vest şi sud în
perioada de după 1752, cu toate restricţiile existente.
Spaţiul utilizat este cel rezultat din demolarea vechii cetăţi, precum şi teritoriul aproape liber
până la Piaţa Drapelului fosta Podgoria.
Deşi cu case rare, noile străzi apărute pe lângă cele din planul lui Suly şi Ruttkay, din 1752 şi
1755, se întindeau între actualul bulevard al Revoluţiei, ce lega Banatul de Ungaria, şi Mureş.
Spaţiul construibil se extinde şi datorită ordinului lui Iosif al II-lea din 1781, potrivit căruia
cimitirele au fost scoase în afara perimetrului locuibil al oraşelor din imperiu.
Ordinul a dus la închiderea în Arad a vechilor cimitire şi anume: cimitirul ortodox român din
actuala zonă Episcopiei, Deseanu, Cicio Pop şi din jurul bisericii, cimitirul ortodox sârbesc, din
jurul bisericii ortodoxe sârbe şi cel catolic aflat la vest de actuala Piaţă Avram Iancu şi
25
©2008-2009, PROIECT ARAD S.A.