Vatra veche 2. 2011,BT

ceva urât despre ea. Părerea altora întotdeauna era
importantă pentru ea.
Doctorul conducea lejer, povestea foarte relaxat,
zicea că e ginecolog (brrrrr, se gândea fata…) şi a fost
mutat disciplinar din Gherla la Cluj pentru că a vrut să
ajute pe cineva din punct de vedere profesional. Pe
vremea aceea nu era admis orice ajutor profesional
peste anumite limite, doar când cazul devenea disperat
şi nici atunci întotdeauna. Au murit multe fete şi
femei… şi pentru ce Că nu li s-a recunoscut dreptul de
a alege momentul când să devină mame. Dar cine poate
şti cel mai bine când doreşte o femeie să devină mamă,
dacă nu ea O poţi obliga... Mai mult despre acest
subiect nici nu a vrut să afle fata, cunoştea vremurile şi
legile aspre privind sarcina, natalitatea, securitatea.
Maşina aluneca în noapte către periferia oraşului fără
nici un impediment, nu era nimeni pe străzi. Doctorul a
oprit maşina şi o ruga pe Ana să aştepte un moment
până merge la portbagaj…
ACUM ACUM… vine seismul! … Fata îl urmărea
cu privirea, norocul ei că nu văzuse pe vremea acea
atâtea filme cu crime, că altfel s-ar fi îngrozit de ce i se
putea întâmpla în orice moment, dar ea era extrem de
încrezătoare în oameni şi avea convingerea că dacă ea
este bună şi civilizată, nici alţii nu pot fi altfel cu ea.
Doctorul s-a întors cu o plasă plină pe care a vărsat-o
în braţele ei… ea se minuna de avalanşa de săpunuri
străine, englezeşti, oare de unde avea el aşa ceva...
poate a fost în străinătate… creme de faţă fine… şi umbrele.
O ruga să aleagă… Ana şi-a ales o umbrelă cu
frunzele toamnei în toate culorile, întotdeauna admira
peisajul galben-verde-roşu-ruginiu-portocaliu al decorului
de la sfârşitul verii. De ce le-a primit cadourile -
că i s-au oferit cu o generozitate deschisă fără meschinării,
argumentele momentului îi susţineau acceptul.
Simţea, că oraşul se îndepărtează de ei (oare până
unde ar fi dus-o dacă nu-l oprea … poate chiar până la
stele din acea noapte). L-a rugat să întoarcă maşina,
doctorul s-a conformat numaidecât, iar peste câteva
clipe o îndemna să coboare ca să schimbe locurile…
ACUM ACUM vine seismul… şi să vină la volan s-o
înveţe să conducă… Ana surprinsă şi de această
propunere picată din senin sau din experienţa doctorului
care lucra peste schimb, a acceptat relativ uşor, şi aşa
nu avea ce face până dimineaţa. A fost prima dată când
a pus piciorul pe ambreaj, pe care nu l-a simţit chiar din
prima clipă, apoi a început să apase pe pedală cu mai
mare atenţie şi grijă, ocupată fiind cu pedala, maşina
şerpuia între cele două margini ale străzii într-un stil
barbar, noroc că nu era nici o altă maşină în circulaţie,
ambele benzi fiind ale lor, iar Ana se plimba cu maşina
pe ambele benzi, până când doctorul a atenţionat-o să
vireze cu mişcări mărunte, fine ale volanului…
Volanul, ca şi femeia, sensibil la intervenţii… Ana
conformându-se pe loc, a observat că se poate încadra
pe o singură bandă, că încet-încet poate stăpâni
maşina… dar stătea extrem de încordată pe scaun şi
vorbea doar puţin şi haotic, îl acuza pentru răspunderea
pe care i-o pune în spinare… dar bucuria creştea în ea
treptat, se simţea tot mai euforică că era în stare să facă
ceva, ce n-a crezut că poate până acum, o inunda un val
cald de recunoştinţă pentru necunoscutul de lângă ea,
cu care nu apucase să danseze niciun tango în noapte.
-Hai, te rog, să oprim şi să preiei tu volanul, că ne
apropiem de oraş şi să nu fie vreo problemă… Era
uluită de performanţa ei şi-i mulţumea pentru
încrederea investită atât de spontan.
Pe neobservate s-a făcut dimineaţă, doctorul a
condus-o până la marginea campusului studenţesc.
-Aş vrea să mă întâlnesc cu tine… după masă la
trei… când se deschid magazinele, vreau să-ţi cumpăr o
pereche de pantofi frumoşi… ce zici, vrei să vii Fata
nu putea spune nu sau că se mai gândeşte, a acceptat
întâlnirea cu o alunecare politicoasă a capului spre
confirmare. Puteai refuza un asemenea bărbat
În cameră fetele s-au adunat în jurul ei să asculte
povestea neverosimilă a nopţii şi să admire cadourile
primite… toate lucrurile şi locurile străine erau
supraevaluate pe acea vreme… dacă românul nu avea
voie să călătorească în străinătate. Când a deschis
umbrela, Ana ştia că nu va avea umbrelă mai frumoasă
niciodată, nici nu a avut. Peste câteva zile la o pană de
curent s-au furat toate umbrele puse la uscat pe
culoarele căminului, între care şi a ei. Acum este
convinsă, pana de curent a fost provocată, altfel de ce
nu s-au găsit umbrelele asupra nimănui la ieşirea din
cămin, a fost un furt bine organizat. Cadourile le-a
păstrat cu recunoştinţă, multă vreme, fără să le
consume.
Fetele invadate de curiozitate, vroiau să-l vadă
neapărat. Una era chiar invidioasă pe ea:
-Că nu pot întâlni şi eu un asemenea bărbat! – striga
revoltată cu sânge secuiesc.
-Dar dacă tu crezi, că eu mă voi duce la întâlnire,
atunci te înşeli, să ştii.
-Vrei să spui că laşi pierdută o asemenea ocazie –
întreba colega contrariată.
-Nu am motive pentru care aş ieşi cu el… a fost o
noapte frumoasă şi atât… nici măcar n-a încercat să mă
sărute şi bine a făcut… mă dădeam jos din maşină
imediat… dar cred că a înţeles corect motivul pentru
care am plecat de la petrecere şi nu dorea să forţeze
lucrurile.
La insistenţele colegelor care nu mai puteau de curiozitate,
a căzut de acord să meargă cu ele în apropierea
locului de întâlnire. Nimeni nu credea că el va fi
acolo, nici chiar Ana. Dar bărbatul aştepta la locul indicat
tot mai nerăbdător, iar după 15 minute de stat fără
niciun rezultat, a plecat. Ana se uita după el cu compasiune…
era un bărbat nici prea înalt, nici prea scund,
nici prea tânăr, nici prea bătrân, dar avea inimă…
săracul, îi era milă şi îi era ruşine, parcă l-ar fi trădat…
Ana ştia că doctorul avea multe secrete în viaţă pe
care ea nu avea cum să afle, chiar şi motivul cadourilor
lui. Generozitatea îl făcea suspect în ochii ei. Se uita
lung după el, chiar cu părere de rău, dar era convinsă că
doctorul va găsi explicaţia corectă pentru comportamentul
ei. Doar despărţirea îi putea reda prestigiul.
SUZANA DEAC
43