Vatra veche 2. 2011,BT

(IV)
Deja la graniţă, la Oradea, sunt adunaţi în lagăre şi
înrolaţi în detaşamente de muncă. Scăpaţi de aici sunt
iarăşi internaţi în lagăre din localităţile de baştină şi
puşi la muncă. Iată ce notează preotul evanghelic
Rudolf Hartmann: "În seara zilei de 7 iulie am sosit în
gara de la Reghin, unde am fost deja aşteptaţi de paza
lagărului...lagărul a fost amenajat într-o şcoală la
marginea oraşului (azi Gimnaziul “Virgil Oniţiu”), unde
am stat până la data de 17 august....În acest lagăr, au
fost aduşi şi foştii internaţi în lagărele din Târgu-Jiu şi
Turnu-Măgurele, cca 700 de oameni. Conducerea
lagărului era formată dintr-un poliţist român şi patru
tineri evrei. Aceştia din urmă au confiscat puţinele
alimente şi tot ce credeau că ar fi de folosinţă. Un
sprijin valoros l-am avut în dr. Horvath Laszlo, preot
reformat din Magyar-Regen..." Acelaşi autor mai
aminteşte, cu multă preţuire şi respect, de preotul grecocatolic
Ariton Popa, care a salvat potirele sacre ale
bisericii evanghelice din faţa soldaţilor ruşi, şi care le-a
predat pe toate nevătămate, aflându-se în lada
breslaşilor pielari ce data din anul 1850. Lagărul s-a
desfiinţat, dar saşii din Reghin şi împrejurimi rătăceau
pe drumuri, casele lor fiind ocupate de colonişti români.
Prima grijă, în această situaţie dezastruoasă, era
grija pentru copii, implicit pentru şcolarizarea lor. În
data de 2 septembrie, se întruneşte Consiliul Bisericesc
Evanghelic şi hotărăşte instalarea unui internat în casa
parohială, pentru 77 de copii germani din împrejurimi.
Preotul Rudolf Hartmann este însărcinat să înceapă
procesul educativ, care se va desfăşura, la început, tot în
casa parohială. Copiii se înghesuiau în două încăperi,
unde dormeau, mâncau şi învăţau. Alimentaţia era
foarte slabă şi neîndestulătoare. Se bucurau însă de o
delicatesă: struguri, din via
bisericii, cu mămăligă. Situaţia
s-a îmbunătăţit puţin, după
mutarea internatului în clădirea
fostei şcoli de băieţi de lângă
casă parohială, în două
încăperi cu paturi supraetajate.
În clădirea Gimnaziului
Evanghelic se instalase liceul
român "Petru Maior", iar în
clădirea şcolii de fete şcoala
maghiară. Aici trebuie
subliniat: în România de după
război, şcolile germane şi
limba germană n-au fost
interzise, spre deosebire de celelalte ţări est-europene,
devenite comuniste. În anul şcolar 1946/47, revine
învăţătoarea Frieda Möckesch din lagărul de la Târgu
Jiu (care a funcţionat şi înaintea războiului) la această
şcoală, sprijinită, ca suplinitoare, de Elsa Kloos. După
un timp, i se permite Friedei Möckesch instalarea într-o
sală de clasă din clădirea fostei şcoli de fete, cu copii de
ciclul I. Copiii mai vârstnici frecventau, cu precădere,
şcoala maghiară. Preoţii evanghelici şi doi-trei
învăţători trec la organizarea învăţământului în limba
germană la Teaca, Dedrad şi mai ales la Batos, unde se
instalează chiar şi ciclul II. Şcolile funcţionau în case
particulare, deoarece clădirile şcolilor germane erau
ocupate de copiii noilor veniţi. Un merit deosebit în
această organizare revine profesorului Karl Thumes.
Aceşti oameni destoinici n-au fost plătiţi pentru munca
lor, dată fiind penuria generală în care se trăia. Populaţia
săsească se îngrijea, după puteri, de dăscălii "ei".
Prin reforma învăţământului din 1948, aceste şcoli
devin şcoli de stat, iar cadrele didactice devin salariaţi
de stat. Conţinutul manualelor va fi dominat - ca în
toate şcolile – de propagarea ideilor comuniste şi de
educarea copiilor în acest spirit. Era nevoie de mare
iscusinţă, din partea dascălilor, pentru a-i feri pe copii
de o totală îndoctrinare comunistă. În urma
demersurilor insistente, Karl Thumes reuşeşte să
instaleze la Reghin, în anul 1955, ciclul II pentru toţi
copiii germani din oraş şi împrejurimi. La început,
şcoala a funcţionat în vila Farkas, azi Muzeul
Etnografic, pentru ca în 1958 să ocupe clădirea Dr.
Lurtz din Obere Mühlgasse, azi Rândunelelor nr.5.
Corpul cadrelor didactic este completat cu cadre tinere,
provenite din prima generaţie pregătită în comunism:
Elfriede Wellmann (Thumes), Katharina Klein
(Ganesch), Erika Schulerus,
Otto Hartmann, Ilse
Wellmann, Martin Ganesch.
Cel din urmă are şi ore de
matematică şi fizică la liceul
„Petru Maior", şi va
funcţiona, după 1964, la
această şcoală. Profesorul
Martin Ganesch are
preocupări multiple - în buna
tradiţie a şcolii germane:
întocmeşte o culegere de
probleme de matematică
superioară (numirea sa la
catedra de matematică şi fizică a Institutului Pedagogic
din Târgu -Mureş eşuează din cauza refuzului său de a
deveni membru al Partidului Comunist), publică lucrări
istorice privind Ţinutul Secaşelor, întocmeşte o colecţie
bogată de mineralogie şi una de numismatică. →
__________
Foto: Reghin, Piaţa centrală (sus), port săsesc (jos)
53