Vatra veche 2. 2011,BT

Invaziile actuale nu se mai fac cu tancurile şi
tunurile, ci cu banii, mass-media şi cu diverse mecanisme
de consum. În acest moment, noi suntem o colonie care
nu mai produce mai nimic. Iar ce se mai produce nu ne
mai aparţine. Cred că în următoarea perioadă va trebui să
regândim din temelii societatea în care trăim.
-Cine deţine cel mai important rol în procesul de
răspândire a cărţilor Scriitorii Editorii Profesorii
Sau bibliotecile cu campaniile lor de promovare a
lecturii
- Este un lanţ întreg. Totul porneşte din familie şi
şcoală. Părinţii pot influenţa mult gusturile copilului.
Copilul trebuie să aibă de mic acces la carte, să se
obişnuiască cu ea, s-o îndrăgească. Din păcate, copiii sunt
crescuţi şi educaţi tot mai mult de televizor şi calculator şi
mai puţin de oameni şi carte. Şcoala e la rândul ei un
element foarte important. Societatea şi mediul sociopolitic
şi cultural transmit diverse
mesaje, set de valori etc. Cu toate
păcatele ei însă, şcoala în perioada
comunistă a avut un nivel general
destul de ridicat. Noi, când eram
mici, voiam să ne facem
cosmonauţi, medici, ingineri,
fizicieni, filosofi. Acum fetele vor
să devina top-modele, iar băieţii
fotbalişti. Este foarte important ce-ţi
doreşti în viaţă, ce vise ai.
Fireşte că în procesul de
producere şi răspîndire a cărţii şi
infrastructura joacă un rol crucial
pentru că te ajută să ai acces la
librării, biblioteci etc. La noi, în loc
să se deschidă cât mai multe astfel
de instituţii, ele se închid. Sunt
orăşele care nu mai au librării, iar bibliotecile nu au mai
achiziţionat cărţi de zeci de ani. E tragic.
Editurile ar trebui să deruleze cât mai multe campanii
de promovare însă cele mai eficiente campanii de
promovare a lecturii ar trebui să fie cele la nivel de stat
sau a instituţiilor care reprezintă bresle întregi. În ţările
europene, astfel de campanii se fac anual. O campanie de
acest tip presupune un mecanism mai amplu: televiziune,
radio, manifestări, lecturi publice şi acţiuni de promovare
realizate în şcoli etc. Şi nici nu e nevoie de bugete mari.
Cu banii de la câţiva km de autostradă care oricum nu se
face se pot reface multe lucruri din infrastructura
culturală. Din păcate, nu există viziune şi voinţă.
-Cum s-au derulat lucrurile în cazul
dumneavoastră, cine v-a pus prima carte în mână şi
care sunt cărţile sau autorii care v-au marcat
copilăria
- Părinţii şi fraţii mai mari. Am trăit printre cărţi. Iar
la şcoală m-am îndrăgostit de bibliotecă. Mergeam de
două ori pe săptămînă şi schimbam cărţile. Până la finele
şcolii generale, am citit cam toată biblioteca şcolii. După
aceea, m-am mutat la alta mai mare. În URSS, exista un
cult al cărţii cum nu cred că a mai existat undeva. Eram
educaţi şi chiar credeam în acest lucru, că URSS este ţara
cu cei mai mulţi cititori: cea mai cititoare ţară din lume.
Fireşte că era şi multă propagandă, aşa cum şi azi suntem
spălaţi pe creier de alte forme de proagandă, însă
convingerea că textul scris, cartea, este ceva
esenţialmente bun ne-a ajutat să trecem prin multe
necazuri.
-Dar în privinţa scrisului La ce vârstă şi în ce
împrejurări aţi descoperit că doriţi să deveniţi un
specialist în mânuirea cuvintelor, că doriţi sa vă
faceţi scriitor
- Nu am vrut să fiu scriitor. Nu mi-am propus.
Voiam să fiu filosof. De aici vine şi pasiunea mea
pentru reflecţie, dezbateri, analize, idei etc. M-am
apucat să scriu mai mult din nevoia de a-mi regla nişte
conturi cu trecutul meu. Voiam să repovestesc
experienţa mea din spaţiul sovietic. Şi aşa am scris
prima carte, după care a venit de la sine şi restul.
-Evident, dacă citeşti mult nu înseamnă că te
faci automat scriitor. Citirea cărţilor contribuie la
ascuţirea abilităţilor de autor. Lectura stăruitoare şi
munca permanentă, oricât de
consecvente ar fi, nu sunt
dătătoare de rod literar decât în
prezenţa talentului şi a
inspiraţiei. Care este raportul
dintre talent şi efort creator
Câtă muncă şi cât talent ascunde
un scriitor de succes
- Uh. Proza, eseul şi genurile
apropiate necesită un timp de lucru
mai mare. Nu ştiu cum e la poezie,
că nu scriu poezie. Fie vorba între
noi, a scrie nu e o ocupaţie atât de
plăcută. Trebuie să stai câte zece
ore cu fundul pe scaun şi cu ochii
în calculator şi să scrii. E o muncă
foarte istovitoare. Dar pentru cine e
pasionat asta nu e un impediment.
Trebuie, fireşte, să ai talent, însă munca e unul din
factorii cheie. Talentul se dezvoltă prin multă muncă.
-Cum definiţi succesul literar Un scriitor de
succes este cel care intră în graţiile criticilor literari
şi se alege cu o cunună de premii Ori succesul se
măsoară prin numărul şi intensitatea semnalelor
pozitive emise de publicul cititor
- Odată am făcut un text pe această temă. Teza era
simplă: scriitorul de succes din România vrea să fie
lăudat de Nicolae Manolescu şi să fie citit de Nicoleta
Luciu. Adică vrem să fim legitimaţi de cea mai
importanta parte a criticii şi să fim populari, să fim
citiţi la scară mare. Din păcate nu se prea poate aşa. Rar
poate acoperi cineva o paletă atât de largă. Din păcate,
noi avem o ţară unde numărul cititorilor e mic şi în
scădere. Practic scriitorii se bat pentru un public de
câteva mii de cititori.
-Dacă ar fi să concepeţi o idee publicitară
concisă şi eficientă care să atragă atenţia şi să invite
societatea la redescoperirea avantajelor lecturii,
cum aţi formula-o
- Viaţa îi este dată omului o singură dată pentru a
nu muri prost: mergi şi citeşte urgent!
LILIANA MOLDOVAN
____________
Grafică de Ion Petru Pop, ”Dreptunghiul privirii”
(tehnică mixtă)
74