Vatra veche 2. 2011,BT

More documents

Recommendations

Info

Sf. Iosif şi Medalia Jubiliară 150 de ani de la întemeierea Eparhiei de Gherla – Armenopolis. A elaborat 16 culegeri de cântece pentru toate vârstele, unele lucrări impunându-se de mult în nu doar în repertoriul formaţiilor din ţară, dar şi al unor coruri din străinătate, lucrările caracterizându-se printr-o melodicitate şi cantabilitate deosebită, printr-un lirism aparte, prin armoniile aparte pe care le conţin, prin momentele de nuanţă şi culoare bine alese, armonizate cu textul poetic. Amintim Ce-ţi doresc eu ţie, şi În temeiul codrului, pe versuri de Mihai Eminescu, Ţara mea mândră grădină, versuri de C. Petrila, Rodica şi Dulce Bucovină, pe versuri de Vasile Alecsandri, cantata Cea de pe urmă noapte a lui Mihai Viteazul, versuri Dimitrie Bolintineanu, şi un număr însemnat de lucrări religioase, precum Ave Maria, Rugăciune ş.a. Prin tot ce a făcut Marius Cuteanu se în scrie în rândul străluciţilor ctitori ai culturii muzicale Arma noastră să ne fie/ Cânturile ce răpesc/ Muzica şi poezia/ Cu parfumul lor ceresc… Activitatea dirijorului Valer Perşa a fost marcată de exemplul Dascălului său. Ea este una complexă, presupunând o continuă reîmprospătare a forţelor corului, o muncă atentă cu fiecare interpret, căruia trebuie să-i găsească locul cel mai potrivit în economia formaţiei, să ştie să-i pună în evidenţă calităţile vocale… Profesorul gherlean a ştiut să treacă adesea peste momente dificile din viaţa sa şi să continue activitatea în care sunt angajaţi mulţi oameni cu dragoste de frumos, dispuşi la sacrificii pentru propăşirea cântecului şi a tradiţiei locale. Aceste calităţi şi efortul de-a lungul unui deceniu de activitate, au fost recunoscute de locuitorii oraşului, de Primărie, care s-a exprimat prin Diploma Omagială acordată coralei! În vremuri ca acestea nu ducem totuşi lipsă de talente şi respect pentru artă, pentru româneşti, precum: Gavriil Musicescu, Ciprian muzica adevărată care durează prin valoarea ei, dincolo Porumbescu, Gheorghe Dima, Ion Vidu, D.G.Kiriac, de orice criză! Augustin Bena, având ca motto al vieţii şi muzicii sale: IULIAN DĂMĂCUŞ __________________________________________________________________________________________ Mi-am repetat încă şi încă: să nu cumva să neglijez lectura, să nu ader la acest punct slab al tinerei generaţii, care se îneacă progresiv şi sigur întrun vizual facil, ce le-a fost creat de alte generaţii mult mai harnice. Gata cu insinuările...Ziceam că m-am „obligat „să mă...împiedic de cărţi, să le determin să mă arate cu degetul. În baie aşteaptă inegalabilul Pessoa să fie recitit. Pe birou e un Kundera, la geam stă Complexul lui Di, de Dai Sijie. Undeva incită jurnalul lui Julien Green, iar în bucătărie e cartea lui Sasa Stanisic, Cum repară soldatul gramofonul. Trebuie urgent să reiau Împăratul muştelor de Golding (traducere de Const. Popescu), să văd cum percep acum profanarea posibilului paradis. Libertatea absolută nu poate crea fericirea societăţii Nici măcar puritatea copiilor nu poate rămâne nepervertită Cine poate pătrunde în bezna inimii omeneşti Cum izbucneşte răul Unde sălăşluieşte violenţa De ce strigă copiii lui Golding „înjunghie fiara, taie-i grumazul, sa iasă sânge!!!” Să vedem ce se întâmplă la cinema... Jang stă în celulă cu alţi trei deţinuţi. E condamnat la moarte, e vinovat, a ucis. La televizor, printre alte ştiri, se anunţă şi încercarea de sinucidere a lui Jang. O femeie înşelată de soţ - o cheamă Yeon - se înduioşează şi vrea să-l cunoască pe acel nefericit. Merge la închisoare, îl vizitează, îi restituie speranţă şi iubire. Îi arată, în fond, că violenţa poate fi învinsă prin tandreţe şi gesturi sensibile. Brutalitatea poate fi îmblânzită, omul trebuie să fie o fiinţă superioară. Ea îi ilustrează cele patru anotimpuri, acolo la vorbitorul închisorii. Tapetează pereţii cu culori tonice, alungând pentru o clipă cenuşiul zidurilor tragice. Remarcându-i dispariţiile de acasă, soţul ei înţelege, în sfârşit, meandrele suferinţelor din iubire şi devine generos, tolerând ultima ei vizită la Jang, vrând să-i ia suflul vital, ca să poată avea ea energie de a trăi...Orice iubire are doza de sufocare, anulare de personalităţi, gelozie şi învârtire în cerc...Am vorbit aici despre filmul lui Kim-Ki-Duk- Suflu din 2007, cu actorii Chang Chen (Jang) şi Ji-a Park ( Yeon). Poate că bezna unei inimi poate fi luminată de o altă inimă. Sau de o carte. Poate de un film. Merită încercat. ALEXANDRU JURCAN 80 (1876-1944) Villonelă Zi-mi cam ce cântec intonau Cu foc frumoasele sirene Pentru a înclina trireme Grecii ce vâsla o slăbeau Calul troian, o spun pe şleau, Cu Troia Grecii-l burduşeau Urmând poveţele viclene Când lui Achile îi cântau Cu foc fecioarele elene. Distinsă Venus, poţi să-mi spui Ce melodie-a fost şi-a cui Şi Nausicaa la fântână Şi Penelopa ţesând lână Ori Zeuxis zugrav de case Cântau şi cântece de stână Şi de ospeţe zgomotoase Ecou care ecou îngână Doina lipsitului de ţară Refren la modă-odinioară Interpretat ca-ntâia oară De fetele cu voce clară. Unde sunt ele să ne-aline Ca şi-acest cântec scris de mine Traducere de ION ROŞIORU
Nici nu te-ai adunat bine pe la „casele” tale franţuzeşti după tămbălăul cauzat de încercarea (nefericită!) de a-ţi fi aniversat o vârstă rotundă în ţărişoară. Cu acel prilej, ai simţit pe pielea ta cât de natural pot fi încălcate acolo drepturile privind accesul la sursele de viaţă, cum ar fi de exemplu… apa chioară (a se vedea pamfletul nostru precedent). Dar nimic nu trebuie să ne mire, pentru că în ţara „orbeţilor” s-a votat odată în Duminica orbului, iar „chiorul” poate ajunge rege ! Deci, nici nu ai venit bine acasă, că te ajung din urmă tot felul de ecouri… Ba că pe la nu ştiu ce fost coleg de clasă nu ai trecut, ba că nici nu ai adus nu ştiu ce cadouri, şi că ai devenit la fel de zgâriecamambert (!) ca un francez neaoş, ba că la aniversarea de pomină cu apa curentă curentată nu ai invitat pe nu ştiu care verişor, şi (mai ales) ca eşti un patriot de doi bani, pentru că nu ai fost în stare să-i înveţi o vorbă românească pe ăia mici ai tăi făcuţi cu „franţuzoaica”… Şi pentru că – vorba proverbului – caravana românilor cu bidoane de apa pe la izvoarele din jurul oraşului natal trece, iar câinii latră, nu iei nimic din toate acestea în considerare, dar chestia aia cu patriotismul te roade totuşi la ficaţi. Şi, chiar dacă după multe umilinţe birocratice tocmai stai să primeşti cetăţenia franceză, nu poţi să laşi „questia” cu limba ta maternă nerezolvată, că nu eşti totuşi dintre sclifosiţii snobi care trebuie să calce pe greblă ca să-şi aducă aminte de graiul de supt odată cu… laptele praf. Zis şi (mai greu) de făcut! Cum munca la patron pe vreme de criză te face mai mult musafir pe acasă, nu ai altceva de făcut decât să-ţi chemi în Franţa limba maternă în persoană, adică pe mama mă-ta, ca să-i înveţe şi pe ăia mici „cât de dulce şi frumoasă e limba ce-o…” vorbeam! Aşa ca începe iarăşi muncă de lămurire „tovărăşească” (ca de la tovarăş de viaţă la tovarăş de… pat) cu „franţuzoaica”, ea neavând nimic împotriva limbii tale…, numai să nu fie afectat bugetul familiei şi să nu trebuiască ea să se ocupe de soacră-sa, de vreme ce nici de mă-sa nui prea pasă, ca să nu mai vorbim de cei trei-patru taţi! După ce o asiguri că cei de acasă au acest acces lingvistic pentru că şi-l permit material, ei tocmai câştigând o sumă mare pariind că Lyon nu mai ia campionatul în Franţa şi că naţionala de fotbal a României nu se va califica iarăşi la Mondiale. După care, desigur, dai fuga să trimiţi acasă pe şest printr-un cunoscut care tocmai pleca cu „bus-ul” banii necesari deplasării mămicii (bani sacrificaţi din fondul tău secret de zile negre sau de divorţ). Dar, fatalitate! Când să-şi ia biletul de „airoplan” o mare dandana cade pe capul bietei femei. O vecină cu probleme „la mansardă”, fiind într-o pasă proastă de natură parano, ia Lista de întreţinere de la avizierul blocului şi pe baza ei dă pe toată lumea în judecată, inclusiv propria familie (că doar ce căuta pe listă !), pentru… defăimare! La dosar nu se afla decât respectiva plângere fără cap ori codă şi, apoi, actele prin care familia ei demonstra că reclamanta e iresponsabilă cu acte în regulă… Dar sistemul, nu şi nu, dă-i şi dă-i, întinzând pelteaua peste un an, deşi totul era clar de la început, iar cazul nici nu ar fi trebuit să ajungă în instanţă ! Şi cine ştie când s-ar fi sfârşit acest tangou degeaba, dacă între timp nu ar fi intervenit o schimbare a legii care nu mai incrimina defăimarea! Oricum pentru cultura românească a ălora mici ai mei a fost un dezastru pentru că odată scăpat acest prilej, cine ştie când urma să se mai ivească altul. Şi se ştie că învăţarea unei limbi e cu atât mai uşoară cu cât ea debutează mai devreme. Trebuie totuşi spus aici că în faţa perspectivei inevitabile a blocării pentru mai mult de un an a „reclamatei” în ţară pentru un moft de fapt, cineva mi-a sărit în ajutor. Cine Ghici! O prietenă a ei… Cu un elan patriotic de care nu aş fi crezut-o vreodată capabilă s-a oferit să se „sacrifice” şi să vină aşa netam-nesam în Franţa pe capul meu pentru câteva luni: fosta mea soacră! Înţeleg, patriot ca patriot, dar, chiar să-mi dau banii şi liniştea ca să mă bată la cap mama ăleia de răul căreia divorţasem şi plecasem din ţară, era prea mult! Aşa că am întors-o ca la Ploieşti, dând vina pe „franţuzoaică” şi transmiţând acasă că totul se amână oricum pentru că „aia” nu ar fi de acord ca juniorii noştri să înveţe orice altă limbă străină până când nu ajung să ştie bine franţuzeşte. Sanchi! Acum că lucrurile s-au clarificat cu procesul, o aştept iarăşi pe maică-mea să-i dea pe brazdă pe cei mici, şi nu numai cu limba română, ci şi cu comportamentul, pentru că ăştia de pe aici, cât am stat eu întors cu spatele, mi i-au crescut cam descreieraţi… Şi, între timp, mă rog ca nu cumva bătrâna mea mamă să nu fie cumva din întâmplare martoră la vreun accident de circulaţie făcut de un şmecher de bani-gata (… furaţi). Nu de alta, dar dacă „un băiat deştept” sau o rudă din clan spulberă pe trecerea de pietoni doi-trei oameni, ea sărăcuţa nu ar mai putea ieşi din ţară până când (in)justiţia reuşeşte să prescrie prin amânări succesive cauza, sau până când în mod „misterios” supravieţuitorii renunţă la plângere, sau… ! Că doar numai prin astfel de „albiri” şi prin altele mai cu „şmerchez”, se poate obţine finalmente o populaţie curată şi plăcut-uscată… Am zis populaţie, iar nu naţiune europeană,… că mai e mult până departe, mai ales când mergi în sens invers ! Eu totuşi sper că baremi maică-mea nu să nu confunde „bus-ul” spre Sena cu cel de Bălţi… HYDRA N. T. ____________ Grafică de Ion Petru Pop, ”Desprinderea de soclu” (tehnică mixtă) 81
Page 1 and 2:
2 Lunar de cultură * Serie veche n
Page 3 and 4:
cu „M-am dezrobit de certitudini
Page 5 and 6:
Sub acelaşi semn destinal, de conj
Page 7 and 8:
Eseu Alumn al lui Nae Ionescu, Emil
Page 9 and 10:
decât asceţii anahoreţi cu pasiu
Page 11 and 12:
însemnau pentru ea acei 500 de rub
Page 13 and 14:
scoţând în evidenţă spălarea
Page 15 and 16:
numeroasa lui familie) şi i-am dus
Page 17 and 18:
El remarca de altfel în jurnalul s
Page 19 and 20:
Aş începe prin a scrie că român
Page 21 and 22:
Motto: „De-al meu propriu vis, mi
Page 23 and 24:
Băciuţ, tot aşa cum Ion Vartic g
Page 25 and 26:
alungării din rai și a îngerilor
Page 27 and 28:
Tep pictorul, sosit să intre. Exis
Page 29 and 30: Am intitulat simplu această carte,
Page 31 and 32: Ce s-ar întâmpla dacă omul ar pu
Page 33 and 34: Fuziune spirituală „Omul valoros
Page 35 and 36: Sonetul meu Sonetul meu a devenit d
Page 37 and 38: amiezii, Manuscrisul de jad, Aluviu
Page 39 and 40: când nu te mai trage Parisul spre
Page 41 and 42: Cădere Odă luminii Te-am simţit
Page 43 and 44: ceva urât despre ea. Părerea alto
Page 45 and 46: În templu, cu Mesia în braţe „
Page 47 and 48: personal devine imposibilă în afa
Page 49 and 50: Istoria europeană a cunoscut un Im
Page 51 and 52: (III) 7. Colonia milesiană este fi
Page 53 and 54: (IV) Deja la graniţă, la Oradea,
Page 55 and 56: Primii care au prilejul să ajungă
Page 57 and 58: doi ani de succes fulminant în cal
Page 59 and 60: (I) Motto: „Fiecare e singur în
Page 61 and 62: Universul Gramatopol Toamna, când
Page 63 and 64: Mapamond (IX) octombrie-noiembrie 2
Page 65 and 66: FLOARE Se scutură azi, Vibrând de
Page 67 and 68: Asemeni unei grămezi de tăciuni c
Page 69 and 70: Undeva, la margine, s-a pornit o ti
Page 71 and 72: pătrundem până în pânzele albe
Page 73 and 74: VASILE ERNU este născut în URSS
Page 75 and 76: O primăvară în sudul Bucureştil
Page 77 and 78: Un al treilea moment are ca protago
Page 79: Corala Magna - formaţie corală mi
Page 83 and 84: Stimate domnule Băciuţ, Este o ma
Page 85 and 86: Solicitat de oamenii de litere ca i
Page 87 and 88: Şevalet Consumându-şi viaţa de
show all

Vatra veche 2. 2011,BT

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?