Vatra veche 2. 2011,BT

egistru al lui Orghidan ca bază, ci am dat eu însumi pieselor
numere de inventar pe măsură ce-mi erau încredinţate spre
studiere) a constituit opera de specialitate cea mai însemnată
care urmărea să deosebească ce e antic de ce e modern, ce e
autentic de ce e fals, să periodizeze întregul material, să
identifice iconografia şi apartenenţa ei la un ciclu imagistic
sau altul. [...] În sensul celor de mai sus, se poate afirma că
această colecţie, a cărei publicare am realizat-o, e unică în
felul ei, unică, cum spuneam,
prin mărimea, formarea recentă
şi noutatea intrinsecă.”
„O lucrare pregătitoare şi
indispensabilă studiului
propriu-zis a fost executarea
mulajelor pe care a realizat-o
autorul acestor pagini în
vederea fotografierii intaliilor,
operaţii care, deşi manuale, au
cerut stăruinţă şi răbdare pentru
a obţine cea mai bună amprentă posibilă.”
„Una dintre cele mai interesante piese, a colecţiei de
gliptică, aparţinând Cabinetului numismatic al Bibliotecii
Academiei Române, este o camee în sardonix policrom (maro,
brun-violet, verde-brun, alb şi brun-roşu), de formă eliptică şi
de dimensiuni excepţionale (17,5 cm/13,6 cm, în greutate de
905 g). Ca greutate şi ca dimensiuni este a cincea camee din
lume, după cele de la Paris, Viena, Haga şi Napoli.
Reprezintă apoteoza unui cuplu imperial: Iulian Apostatul şi
Flavia Helena. Două acvile cu aripile întinse ţinând în gheare
o ghirlandă de frunze şi fructe, susţin busturile cuplului
imperial, afrontate de Minerva şi despărţite de un palladium.
În volumul Artele miniaturale în antichitate, Meridiane,
1991, la p. 70, Mihai afirmă: „...în faţa strălucirii policrome a
originalului trebuie de două ori să ştii ce să vezi. Lucrând eu
însumi pe originalul unei camee monumentale, ştiu că era
imposibil să-mi concentrez privirea mult timp asupra unui
detaliu sau să am o viziune de ansamblu a pietrei. Pentru
acestea era neapărată nevoie de un mulaj, deoarece strălucirea
originalului îţi lua literalmente ochii.” (N. red. Vezi mulajul în
Vatra Veche, nr. 1, 2011, p.49.
Întrucât Mihai pomeneşte de cameele de la Paris, Viena,
Haga şi Napoli, am considerat necesar şi util pentru cititor să
le dau imaginea şi explicaţii. Ele figurează la sfârşitul vol.
Studia I, v. pp. 286-303.
Les pierres gravées du Cabinet numismatique de
l’Académie Roumaine, Collection Latomus, vol. 138,
Bruxelles, 1974, ediţia a II-a, Editura Transilvania
Expres, 2009.
„[...] Un prieten cu adevărat sincer şi constant mi-a fost
profesorul Marcel Renard de la Bruxelles, cu care am purtat o
amplă corespondenţă vreme de câteva decenii. Când a venit în
România, prin 1966, invitat de prof. Condurachi, m-a vizitat la
Cabinetul numismatic şi m-a surprins lucrând la colecţia de
pietre gravate a Academiei. Mi-a propus pe loc să o publice în
seria de volume «Latomus», unde a şi apărut, în 1974, sub nr.
138*. Era cea mai mare colecţie inedită de astfel de piese ce
apărea în ultima sută de ani.
Miscelanea 2 vol., Editura Transilvania Expres, Braşov, 2009
Volumele sunt structurate pe trei părţi. Prima parte însumează
studiile aflate la începutul traducerilor, semnate Mihai
Gramatopol, 12 la număr, şi intitulate Cuvânt înainte.
Partea a II-a (volumul 1): Cronicile lui Mihai Gramatopol la
apariţii editoriale şi Texte inedite.
Partea a III-a (volumul 2) cuprinde cronici ale unor critici
literari şi de artă privitoare la cărţile lui Mihai şi la traducerile,
apărute timp de patru decenii, de la debutul editorial, în 1969,
cu Moira, mythos, drama, până la ultima apariţie, în 2008,
Studia I-IV.
Vorbind despre cărţile lui Mihai, potrivit mi se pare să o citez
pe Cornelia Maria Savu : „Iar cei ce vor citi «Antichitatea ca
instituţie umanistă» (v. Studia IV, p. 304), cu nuanţele şi
diferenţierile ei subtile, cu miza pe detalii care recompun, prin
sinteză a artelor, întregul, vor înţelege de ce Mihai
Gramatopol, unul dintre ultimii mari c ă rturari ai
României, percepea istoria ca pe o ştiinţă a ştiinţelor şi
cunoaşterea ei ca modus vivendi”. Cornelia Maria Savu” ( v.
Miscelanea, 2, p. 237 )
Despre Mihai Omul cuvintele
cele mai potrivite sunt scrise tot
de el : „Să ne amintim însă un
cunoscut adagiu din Gesta
romanorum*:
«Quidquid agis,
prudenter agas et respice finem».
(Orişice faci, să faci cu prudenţă
având în vedere sfârşitul).
Extinzând înţelesul la conduita
unei întregi vieţi, proverbul ar
însemna: gândeşte-te la bătrîneţe,
care, fiind neputincioasă, trebuie apărată de meterezele
acţiunilor făptuite la maturitate şi în tinereţe. Sau o altă
interpretare: prudenţa e necesară la orice vârstă.” ( v.
Miscelanea, 1, pp. 51-53 )
N. red. * Gesta romanorum - Culegere de snoave şi
povestiri din istoria şi mitologia greacă şi latină (sec. XIII -
XIV), care cuprinde şi fragmente de origini diverse orientale
şi europene; elementul unificator îl constituie scopul ei
moralizator. O traducere în engleză (bazată pe mns. Harl.
5369) a fost publicată de Wynkyn Worde (1510-1515).
Singurul exemplar cunoscut astăzi se păstrează la Biblioteca
St. John’s College din Cambridge.
„Vom supravieţui fiind înţelepţi prin temperare şi
regândire a condiţiei şi idealurilor omeneşti în împrejurările
dificile ale acestei tranziţii. Căci este neîndoielnic vorba
(exceptând dezastrul) de o tranziţ ie de la o formă de
civilizaţie la alta. Important este ca ea să se producă fără o
mare cezură, prin preluare concentrată, în spirit şi nu în
detaliu, a zestrei culturale anterioare, pentru că însăşi această
zestre va forma credinţa viitoare a omenirii, raţiunea ei de a
exista, idealul ei de a trăi pentru perfecţionarea integrală a
speciei, pentru jocul perfect al fiinţării, pentru fericirea
existenţei raţionale şi deopotrivă sufleteşti. Omul civilizaţiei
postindustriale nu va fi un mutilat, obligat să păşească pe
calea aceloraşi vechi eresuri, ci unul capabil să cânte pe
claviatura imensei orgi a dobândirilor lui spirituale.” Citat din
Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, care încă de la
apariţie a fost o carte de mare actualitate ( v. Miscelanea, 1,
pp. 102-103 ).
„Dacă ai ş ti” sunt cuvintele cu care mi se adresa
uneori Mihai - întrerupându-şi sau continuându-şi gândurile.
Dacă ai ş ti - Mihai - îi spun şi eu, la rândul meu, câte am
învăţat, câte minunăţii am văzut străbătând Magna Graecia şi
o parte a limesului Imperiului Roman.
Doar dacă am fi din nou împreună, clipă de clipă şi lumea
gândurilor mele să prindă viaţă, ar fi ... o nouă
poveste . . . A fost odată ca niciodată ......
30 august 2010
„Labor omnia vincit improbus”(Munca stăruitoare biruie
totul) Vergilius, Georgice, I, 145-146
VIORICA GRAMATOPOL
Puteţ i citi ş i vizualiza că r ţ ile lui
Mihai Gramatopol accesând site-ul
www.mihaigramatopol.ro
62