Vatra veche 2. 2011,BT

More documents

Recommendations

Info

eliberatorul aşteptat, ci reuşeşte să transmită credinţa sa şi altora. De frumuseţea duhovnicească şi de mărturisirea acestor doi martori care au întâmpinat pe Domnul la templul din Ierusalim la patruzeci de zile de la Naştere, nu ne putem minuna îndeajuns. Viaţa şi mărturia lor, reprezintă izvoare vii, nesecate de har şi pentru noi, cei de astăzi. Şi parcă ne simţim influenţaţi de acest zel duhovnicesc curat. Îi admirăm pe mărturisitorii de Dumnezeu, şi ne întoarcem şi noi privirile minţii şi ale inimii spre Cel pe care ei îl vestesc: spre Pruncul Iisus. Am auzit sau am citit acum câţiva ani o povestire care tare mi-a plăcut. Am să v-o spun cu cuvintele mele, aşa cum mi-o aduc aminte. Nu ştiu autorul, nu cred că l-am ştiut vreodată. „O doamnă a ajuns în faţa unei parcări de la intrarea într-o bancă. Când a a vrut să plătească, ea n-a văzut însă pe nimeni în cabină, pentru că razele soarelui se reflectau din geam, direct în privirile ei. De aceea, a întins tichetul de parcare fară să vadă pe cineva, iar după numai câteva clipe l-a primit înapoi şi bariera s-a ridicat. Amuzată de această situaţie, înainte de-a pleca, ea a spus zâmbind: „Deşi nu pot vedea cine eşti, îţi mulţumesc din toată inima!” Deşi nici noi nu-L putem vedea şi cuprinde în braţele noastre ca bătrânul Simion şi proorociţa Ana, pe Dumnezeu, avem aşa de multe dovezi ale prezenţei Sale, pentru care Îi mulţumim. După ce a povestit episodul întâmpinării Domnului, Sfântul Luca, iubitul medic şi ucenic al Sfântului Pavel, printr-o rapidă mişcare narativă, aduce familia sfântă la Nazaret, spunând: „Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.” (v.40). Să nu uităm că Iisus a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat. A crescut ca un copil şi a trăit ca un om, experimentând suferinţa, frigul, foamea, arşiţa şi chiar moartea. Ceea ce în această evanghelie este spus despre El e spus în acelaşi timp pentru toţi copiii din lume. Creşterea spirituală a unui copil trebuie să însoţească întotdeauna creşterea sa fizică. „În timpul ultimului război mondial, o doamnă din înalta societate germană a primit următoarea scrisoare din partea fiului ei: Scumpă mamă, tu ai avut grijă ca noi să învăţăm limbi străine, matematică, muzică, pictură, dans; numai un lucru nu şi anume acela de a ne ruga. Eu văd aici, pe front, cum în jurul meu, camarazii se roagă şi în rugăciune îşi găsesc putere şi speranţă. Numai eu şi fratele meu nu ştim să ne rugăm. Noi doi nu cunoaştem duhul rugăciunii. Cât de săraci şi lipsiţi suntem! Amândoi au murit pe front. Cu ce inimă a rămas oare mama lor Un sfânt părinte ne spune că: Sfânta Familie din Nazaret este şcoala dintotdeauna, unde au de învăţat părinţii şi copiii cum să-şi trăiască viaţa pământească, în chip deosebit datoria de a trăi credinţa în Dumnezeu”. Acesta este mesajul evangheliei de azi ! Prot.pr. NICOLAE GHEORGHE ŞINCAN Prin absenţa referinţei proprii din sistemul de reprezentare – trăsătură definitorie pentru întreaga clasă lexico-morfologică a pronumelor 15 – pronumele personal, mai ales cel propriu-zis, îşi dovedeşte în textele biblice statutul de proformă (înlocuitor de entitate în discurs) mai mult decât în alte tipuri de discurs. În ceea ce priveşte pronumele personal propriu-zis, textele studiate (Noul Testament din Biblia de la Bucureşti – 1688, Biblia de la Blaj – 1795, Biblia de la Buzău – 1854-1856, Biblia de la Sibiu – 1856-1858, Biblia Sfântului Sinod – 1914, respectiv din Biblia în uz 16 , Biblia în versiunea Dumitru Cornilescu şi Biblia jubiliară, diortosită de către Bartolomeu Anania) 17 dovedesc un anumit conservatorism, o atitudine „anastatică” legată de formele flexionare, de frecvenţa acestora, dar şi de echivalenţele sintactice. Câteva dintre aceste aspecte vor fi prezentate în cele ce urmează. ● O primă observaţie este aceea că, în general, textele biblice din secolele al XIX-lea şi al XX-lea respectă textul Bibliei de la Bucureşti, precum şi pe cel al Bibliei de la Blaj 18 , iar formele pronumelui personal propriu-zis la nominativ sunt, de cele mai multe ori, cele în uz, funcţionând ca deictice (întotdeauna pronumele personale de persoana I şi a II-a) şi/sau anaforice, în funcţie de context (cele de persoana a IIIa). Actualizarea formelor pentru persoanele I şi a II-a, singular, ale pronumelui personal propriu-zis, este însoţită de exprimarea identităţii semantico-referenţiale dintre protagoniştii evenimentului şi locutor sau alocutor, precum şi de o puternică ancorare situaţională (decodarea pronumelui 15 Pronumele nu au referinţă proprie, ci funcţionează ca deictice (referinţa se raportează la situaţia de comunicare) sau ca anaforice (caz în care îşi iau semnificaţia de la un antecedent, împreună cu care formează un lanţ referenţial). 16 Prin sintagma „Biblia în uz” (notată cu sigla B) înţelegem, în primul rând, ediţia 2002, care reia ediţia din 1982 a textului biblic românesc de referinţă: Biblia sau Sfânta Scriptură. 17 Siglele folosite în text: B1688 – Biblia de la Bucureşti; B1795 – Biblia de la Blaj; B1856 – Biblia de la Buzău; B1858 – Biblia de la Sibiu; B1914 – Biblia Sfântului Sinod; B – Biblia în uz; BA – Biblia Anania, BC – Biblia Cornilescu. 18 Biblia de la Bucureşti – 1688, respectiv Biblia de la Blaj – 1795 reprezintă primele două traduceri integrale ale Sfintei Scripturi în limba română şi ele au constituit modelul traducerilor ulterioare, începând cu Biblia de la Sankt Petersburg – 1819, continuând cu Biblia de la Buzău – 1854-1856, cu Biblia de la Sibiu – 1856-1858 şi cu Biblia Sfântului Sinod – 1914, după care s-au realizat şi ediţiile biblice în uz (cele pentru ritul ortodox). 46
personal devine imposibilă în afara situaţiei de comunicare curente, pentru că de aceasta din urmă depinde referentul formei pronominale), valabilă în cazul formelor pentru toate cele trei persoane, singular şi plural; în câteva dintre versiunile biblice supuse analizei şi numai în unele cazuri ni se oferă, totuşi, un indiciu (imprecis însă, pentru că nu putem şti cu siguranţă dacă pronumele respectiv face referire la Dumnezeu-Tatăl, la Iisus Hristos sau la Duhul Sfânt) prin grafia cu majusculă a unor forme pronominale care substituie numele divinităţii. ● În textele biblice vechi pot apărea echivalenţe sintactice ale pronumelor personale, de tipul : …că acela va mântui pre norodul lui… (B1688) ...că Acesta va mântui pre norodul său... (B1795) ...că acesta va mântui pre populul său... (B1856) ...că acesta va mântui pre poporul său... (B1858) ...că acesta va mântui pre norodul său... (B1914) cf. ...pentru că El va mântui pe poporul Lui... (BC) …căci El va mântui poporul Său… (B) ...căci El va mântui pe poporul Său. (BA). Că eu am botezat pre voi cu apă, iar acela va boteza pre voi cu Duhul Sfânt. (B1688) Că eu v-am botezat pre voi cu apă, iară Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt. (B1795) Eu adecă v’am botezat pre voi cu apă: iar acela vă va boteza pre voi cu Duhul sfânt. (B1856) Că eu am botezat pre voi cu apă, iară acela vă va boteza pre voi cu Duhul Sfânt. (B1858) Eu adecă v’am botezat pre voi cu apă, iar acela vă va boteza pre voi cu Duh Sfânt. (B1914) cf. Eu, da, v'am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfînt. (BC) Eu însă v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duhul Sfânt. (B) Eu v'am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt. (BA) 19 . Aşadar, se remarcă înlocuirea demonstrativelor din textele biblice din secolele al XVII-lea – al XIX-lea şi din textul Bibliei Sinodale cu pronumele personale corespunzătoare, care conferă un plus de claritate textelor biblice contemporane. În primele exemple din seria selectată mai sus apare pronumele demonstrativ, care are calitatea de a evoca în discurs o entitate în mod solidar cu atitudinea subiectivă a locutorului, care gramaticalizează informaţii perceptive pe coordonate spaţio-temporale, discursive, cognitive. Din acest punct de vedere, considerăm că există o mare deosebire între textul B1688 şi toate celelalte texte „istorice” (adică cele dintre secolele al XVIII-lea – al XX-lea), pe de o parte, şi între toate acestea şi textul în uz, de la sfârşitul secolului al XX-lea, şi cel de la începutul secolului al XXI-lea, pe de altă parte. Formal, diferenţele par minime, mai ales între primele două serii de texte, căci apare o simplă înlocuire de sunete: acela > acesta. Din punct de vedere logico-semantic 19 În privinţa textului biblic în versiunea Anania, se observă că există şi contexte (puţine la număr însă) în care pronumele care înlocuiesc numele lui Iisus Hristos nu sunt grafiate cu iniţială majusculă. şi gramatical însă, distanţa este imensă şi, ceea ce este încă mai important, ea reflectă o evoluţie ideologică în relaţia umanitate/divinitate, mai precis, în percepţia distanţei spirituale dintre om şi divinitate. În cea mai <strong>veche</strong> versiune românească integrală a Bibliei, pronumele demonstrativ de depărtare îşi îndeplineşte rolul de subiect sintactic şi logic al propoziţiei, într-un context care îi dezvăluie, este drept, valoarea anaforică (pentru că subordonata relativ-atributivă în care apare reia identificarea şi calificarea subiectului dintr-un enunţ anterior), dar actualizează şi dimensiunea cognitivă a subiectului în discuţie. Este clar că ne aflăm în faţa unei fraze cu accent logic (accent sintactic) pe cuvântul-cheie care desemnează fiinţa dumnezeiască. Numai că, în textul vechi, traducătorul român a găsit de cuviinţă să redea stilul mesianic, ceea ce înseamnă prezumţie pe semne trimise din ceruri. Fraza seamănă foarte bine cu cele din basmele populare / culte în care semnele dezvăluite de fiinţe pământeşti cu puteri magice, cu înţelepciune umană dată de vârsta venerabilă, anunţă un ajutor supranatural dat oamenilor merituoşi: „...şi care dintre cai a veni la jăratec, acela are să te ducă la împărăţie.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) Selectarea demonstrativului de depărtare vădeşte situarea omului într-un univers diferit de cel al divinităţii, care este aşteptată, totuşi, conform ideologiei soteriologice creştine, să coboare printre muritori . Începând cu textele din secolul al XVIIIlea, divinitatea pare să fie percepută mai aproape cu un pas de către credincioşi, căci demonstrativul de depărtare este înlocuit cu cel de apropiere. Rămâne valabilă valoarea conotativă a emfazei demonstrativului, ca marcă a preamăririi divinităţii, în contrast cu umilinţa de care trebuie să dea dovadă cititorul textului biblic, emfază marcată şi grafic, în B1975, prin utilizarea iniţialei majuscule. În sfârşit, versiunile româneşti din secolul al XX-lea duc relaţia om-divinitate până aproape de familiaritate, căci demonstrativul – din ambele sfere cognitiv-spaţiale – este înlocuit cu pronumele personal. Numai iniţiala majusculă rămâne să indice incongruenţa principală a celor două universuri: El versus noi. Trecem peste problemele nonidentităţii semantico-referenţiale dintre protagonist (divinitate) şi locutor (traducător/cititor). Remarcăm doar ciudăţenia utilizării pronumelui personal în BC, acolo unde originalul latin, urmat de către Dumitru Cornilescu, nu putea să aibă un pronume personal, pentru simplul motiv că în latină nu există forme proprii pentru persoana a III-a, ele fiind înlocuite, la rigoare, de către pronumele demonstrative. ● Deşi se înscrie într-un alt stadiu din evoluţia limbii române literare, Biblia în uz nu face excepţie în privinţa spiritului refractar la schimbări caracteristic textelor religioase, în genere (este vorba, în special, despre textele ortodoxe); astfel, lipsa anticipării sau reluării complementului cu ajutorul formelor pronominale atone apare în paralel cu fenomenul dublării, specific limbii literare actuale. Acest paralelism se justifică prin natura textului analizat, aflat la confluenţa a două direcţii majore: una a respectării surselor, a modelelor traducerii, respectiv a dogmei, iar cealaltă a adaptării la normele limbii literare. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne noao pren toate zilele. (B1688) Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o noao astăzi. (B1795) 47
Page 1 and 2: 2 Lunar de cultură * Serie veche n
Page 3 and 4: cu „M-am dezrobit de certitudini
Page 5 and 6: Sub acelaşi semn destinal, de conj
Page 7 and 8: Eseu Alumn al lui Nae Ionescu, Emil
Page 9 and 10: decât asceţii anahoreţi cu pasiu
Page 11 and 12: însemnau pentru ea acei 500 de rub
Page 13 and 14: scoţând în evidenţă spălarea
Page 15 and 16: numeroasa lui familie) şi i-am dus
Page 17 and 18: El remarca de altfel în jurnalul s
Page 19 and 20: Aş începe prin a scrie că român
Page 21 and 22: Motto: „De-al meu propriu vis, mi
Page 23 and 24: Băciuţ, tot aşa cum Ion Vartic g
Page 25 and 26: alungării din rai și a îngerilor
Page 27 and 28: Tep pictorul, sosit să intre. Exis
Page 29 and 30: Am intitulat simplu această carte,
Page 31 and 32: Ce s-ar întâmpla dacă omul ar pu
Page 33 and 34: Fuziune spirituală „Omul valoros
Page 35 and 36: Sonetul meu Sonetul meu a devenit d
Page 37 and 38: amiezii, Manuscrisul de jad, Aluviu
Page 39 and 40: când nu te mai trage Parisul spre
Page 41 and 42: Cădere Odă luminii Te-am simţit
Page 43 and 44: ceva urât despre ea. Părerea alto
Page 45: În templu, cu Mesia în braţe „
Page 49 and 50: Istoria europeană a cunoscut un Im
Page 51 and 52: (III) 7. Colonia milesiană este fi
Page 53 and 54: (IV) Deja la graniţă, la Oradea,
Page 55 and 56: Primii care au prilejul să ajungă
Page 57 and 58: doi ani de succes fulminant în cal
Page 59 and 60: (I) Motto: „Fiecare e singur în
Page 61 and 62: Universul Gramatopol Toamna, când
Page 63 and 64: Mapamond (IX) octombrie-noiembrie 2
Page 65 and 66: FLOARE Se scutură azi, Vibrând de
Page 67 and 68: Asemeni unei grămezi de tăciuni c
Page 69 and 70: Undeva, la margine, s-a pornit o ti
Page 71 and 72: pătrundem până în pânzele albe
Page 73 and 74: VASILE ERNU este născut în URSS
Page 75 and 76: O primăvară în sudul Bucureştil
Page 77 and 78: Un al treilea moment are ca protago
Page 79 and 80: Corala Magna - formaţie corală mi
Page 81 and 82: Nici nu te-ai adunat bine pe la „
Page 83 and 84: Stimate domnule Băciuţ, Este o ma
Page 85 and 86: Solicitat de oamenii de litere ca i
Page 87 and 88: Şevalet Consumându-şi viaţa de

Vatra veche 2. 2011,BT

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?