Vatra veche 2. 2011,BT

More documents

Recommendations

Info

Pe ici-colo, gălbejiu Ori pătat în vioriu. Mie, plăceri neutre - Din culorile flamande. De-a razei soarelui strivite, Spălat de ploile mărgelate. Floare-s eu, copac eşti tu Printr-o împrejurare fericită, susţinută de o iubitoare de artă, Ana Hărăpescu, Constanţa Abălaşei Donosă a venit la Târgu- Mureş şi a adus cu ea o parte din farmecul Brăilei, surprins între emoţie şi linie. Ajunsă însă la Târgu-Mureş, Constanţa Abălaşei Donosă n-a rezistat tentaţiei de a reţine de a da contur emoţiei întâlnirii cu istoria. De-aici a rezultat un ciclu de lucrări grafice, cu imagini ale unor clădiri de referinţă aleTârgu- Mureşeului, monumente istorice. Şi pentru că pictura/ grafica se însoţeşte bine cu poezia, Constanţa Abălaşei Donosă a ţinut să o (re)cunoaştem în ambele limbaje. Lucările de grafică vor fi expuse în perioada 21 ianuarie – 21 februarie <strong>2011</strong>, în Galeria Deisis, din Palatul Culturii din Târgu- Mureş. N. BĂCIUŢ Toamnă pastelată Toamnă tablou pastelat În culori pur virginale Zi şi noapte ai tot cărat Harul bogăţiei tale. Florilor, le-ai dat carmin Poate roşu veneţian … Cerului, un albăstrui Din albastru prusian. Drumurilor, un acajiu. Codrilor, un verde crom, Floare-s eu, tu eşti pământul. Descoperă-mi de vrei cărarea. Să pun sămânţa, să dau fructul. Floare-s eu, tu eşti copacul . Aşteaptă-mi înfructatul … Dorinţei mele, fructul oprit, Coroana ta ai dezgolit. La jocul nostru de-nceput, Prin stropi de lacrimi ne-am iubit. Adânc, adânc din fruct în fruct Şi trunchi în trunchi, îngenunchiaţi Cu dragoste, până-n pământ. Capriciu Iubesc buzele tale În care se frânge Muzica sfântă A răbdării. Iubesc vocea ta Care - mi şopteşte Suspinul prelung Al durerii. Sonata verii Iubesc cerul clopot mut, Iubesc luna trădătoare. Iubesc florile ce plâng, În lumina schimbătoare. Iubesc iarba răsărită, Primăvara în câmpie Iubesc stele strălucind, Chipul, ce-mi e drag mie. Sonata ochilor Iubesc ochii de orice culoare ar fi; Cei ce văd lumina pentru mine Şi - mi descriu natura; Cu nume de flori, de arbori şi clădiri. Cu nume de ape, de-albastru - violet. Cu nume de păsări şi cântec şi joc. Cu nume de ploaie în trăsnet şi tunet, Cu nume de-ngheţ, în iarna cu ger , Cu nume de alb imaculat … Cu nume de dor, pentru tine adora. CONSTANŢA ABĂLAŞEI – DONOSĂ 86 Zona centrală, cu clădirea actualei Prefecturi Palatul Culturii Actuala Piaţa a Trandafirilor, cu Biserica Reformată Actuala stradă Bolzai Zona Centrală
Şevalet Consumându-şi viaţa de până acum cu discreţie, având grijă deopotrivă să-şi apere demnitatea şi intimitatea demersurilor sale artistice, dar şi să nu supere pe nimeni, graficianul Ion Petru Pop a reuşit, în timp, să-şi construiască o operă, fără să provoace vreun „seism” în conştiinţa publică a artelor plastice, atâta câtă o avem. Secolul trecut, mai ales prin ultimele sale decenii, a însemnat şi a consemnat, şi în artele plastice, ca şi în alte arte, un fel de triumf al formelor împotriva substanţei, al fondului, iar convingerea pe care mi-am format-o de-a lungul acestor ani m-a dus la constatarea că pentru întâia oară în istorie, „avangardele” au ajuns să domine în teatru, în muzică şi literatură, în pictură sau în sculptură. În ce priveşte acestea din urmă, tendinţa dominantă a fost aceea a curentului abstracţionist (să-l numim astfel cu un termen generic), unde mimetismul şi imitaţia unor mari „maeştri” (altfel înzestraţi în unele cazuri cu calităţi excepţionale), a căpătat proporţii de nebănuit. Cei ce-au încercat să-şi urmeze propria cale, cu teme şi obsesii artistice proprii, au fost persiflaţi, consideraţi căzuţi în desuetudine, minimalizaţi, marginalizaţi sau înlăturaţi uneori cu o anumită agresivitate. Aşa-zisele „revoluţii” în arte, într-un anumit fel asemenea celor sociale, produc întotdeauna şi victime, alături de „învingători” ce înfulecă porţii considerabile de „glorie”. Ion Petru Pop pare să fi fost imun la mode, la un “trend” sau altul (ca să folosesc doar unul din numeroşii termeni ce compun bizarul şi imbecilul idiom pe care l-aş numi “romgleză”, folosit la grămadă de snobi, dar şi de mulţi intelectuali cu oarece pretenţii), la “modele” de valoare îndoielnică, chiar şi atunci când “se bucură de o largă recunoaştere internaţională”, cum sună o sintagmă mult bătătorită. În singurătatea sa, pe care, văzându-i lucrările, o simţim nu o dată atroce, graficianul a preferat să-şi cultive propriile teme-obsesii, legate de condiţia umană, de lucrarea timpului necruţător, de un crepuscul al civilizaţiilor şi al omenirii, de moarte. Îmi amintesc că, prin anii nouăzeci, o echipă de televiziune poposise la Sihăstria, pentru o discuţie (sau “interviu”!) cu atât de regretatul părinte Cleopa, marele duhovnic. Părintele i-a întâmpinat în stilul lui hâtru dar tulburător de profund, tot minunându-se că nişte tineri au bătut atâta cale pentru a-l vizita pe un moş, „pe un putregai ca mine”. Dintr-una în alta, la un moment dat, părintele Cleopa a fost întrebat ce consideră el că ar trebui să ştie tinerii că e mai important în viaţă. Şi fără să stea pe gânduri, marele duhovnic a răspuns: „moartea”. Şi a rostit cuvântul de mai multe ori, într-un crescendo impresionant, aproape de strigăt. Cel mai important lucru din viaţă e moartea... Nu cred că înţelesul evident, filosofic sau acela tainic, se cere explicat. Fiecare înţelege cât şi ce poate. Moartea e prezentă mai în fiecare din lucrările lui Ion Petru Pop. Nu e o prezenţă înfricoşătoare, sumbră, ci o prezenţă discretă, uneori abia sugerată de întâlnirea tonurilor de negru şi alb; din negru profund izbucnesc adesea lumini, surse puternice de energie ce o pot învinge. Moartea e un „memento” la care omul trebuie să mediteze, măcar din când în când, pare să ne spună Ion Petru Pop, pentru a alege o mai bună cale a vieţii. A vieţii mărşăluind spre moarte, când triumfător, când resemnat şi umil, când şerpuind viclean ca şi când scopul suprem este acela de a păcăli, de a înşela, de a te preface că nici măcar n-ai auzit de moarte. Totul are trimitere spre moarte. Nici „eternitatea pietrei”, o temă dragă graficianului, nu e mai puţin vulnerabilă. Timpul lucrează impasibil, fragila vegetaţie şi fragilele siluete umane produc fisuri şi, într-un final, rămân doar ruine sau, cândva, nisipuri mişcătoare. MIHAI SIN Născut la 18 martie 1942, la Cheia, jud. Cluj. Absolvent al Universităţii de Artă şi Design „Ion Andreescu”, Cluj-Napoca, secţia grafică, promoţia 1966. Membru UAP din 1968. Participă începând din 1967 la Saloane judeţene şi republicane, expoziţii de grup în ţară şi străinătate. Lucrări de-ale sale se află în colecţii particulare din Ungaria, Austria, Germania, Belgia, Olanda, SUA. Ion Petru Pop, ”Lumină din lumină” Ion Petru Pop, ”Frunză de toamnă” 87
Page 1 and 2:
2 Lunar de cultură * Serie veche n
Page 3 and 4:
cu „M-am dezrobit de certitudini
Page 5 and 6:
Sub acelaşi semn destinal, de conj
Page 7 and 8:
Eseu Alumn al lui Nae Ionescu, Emil
Page 9 and 10:
decât asceţii anahoreţi cu pasiu
Page 11 and 12:
însemnau pentru ea acei 500 de rub
Page 13 and 14:
scoţând în evidenţă spălarea
Page 15 and 16:
numeroasa lui familie) şi i-am dus
Page 17 and 18:
El remarca de altfel în jurnalul s
Page 19 and 20:
Aş începe prin a scrie că român
Page 21 and 22:
Motto: „De-al meu propriu vis, mi
Page 23 and 24:
Băciuţ, tot aşa cum Ion Vartic g
Page 25 and 26:
alungării din rai și a îngerilor
Page 27 and 28:
Tep pictorul, sosit să intre. Exis
Page 29 and 30:
Am intitulat simplu această carte,
Page 31 and 32:
Ce s-ar întâmpla dacă omul ar pu
Page 33 and 34:
Fuziune spirituală „Omul valoros
Page 35 and 36: Sonetul meu Sonetul meu a devenit d
Page 37 and 38: amiezii, Manuscrisul de jad, Aluviu
Page 39 and 40: când nu te mai trage Parisul spre
Page 41 and 42: Cădere Odă luminii Te-am simţit
Page 43 and 44: ceva urât despre ea. Părerea alto
Page 45 and 46: În templu, cu Mesia în braţe „
Page 47 and 48: personal devine imposibilă în afa
Page 49 and 50: Istoria europeană a cunoscut un Im
Page 51 and 52: (III) 7. Colonia milesiană este fi
Page 53 and 54: (IV) Deja la graniţă, la Oradea,
Page 55 and 56: Primii care au prilejul să ajungă
Page 57 and 58: doi ani de succes fulminant în cal
Page 59 and 60: (I) Motto: „Fiecare e singur în
Page 61 and 62: Universul Gramatopol Toamna, când
Page 63 and 64: Mapamond (IX) octombrie-noiembrie 2
Page 65 and 66: FLOARE Se scutură azi, Vibrând de
Page 67 and 68: Asemeni unei grămezi de tăciuni c
Page 69 and 70: Undeva, la margine, s-a pornit o ti
Page 71 and 72: pătrundem până în pânzele albe
Page 73 and 74: VASILE ERNU este născut în URSS
Page 75 and 76: O primăvară în sudul Bucureştil
Page 77 and 78: Un al treilea moment are ca protago
Page 79 and 80: Corala Magna - formaţie corală mi
Page 81 and 82: Nici nu te-ai adunat bine pe la „
Page 83 and 84: Stimate domnule Băciuţ, Este o ma
Page 85: Solicitat de oamenii de litere ca i
show all

Vatra veche 2. 2011,BT

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?