Vatra veche 2. 2011,BT

(III)
7. Colonia milesiană este figurată la Sud de „Pterum
prom.”, într-un loc unde marea face un golf în care se
varsă apele unui fluviu. Oraşul este numit „Istria et
Istropolis” după „Historium Anton.”, iar fluviul, la gura
căruia se găseşte, „Naxius”.
8. Pe coasta mării, deasupra Histriei şi
promontoriumului Pterum, abia dacă se ghicesc
începuturile formării lacului Razelm.
Cititorul care a urmărit cu atenţie studiile mele
până la acest Appendix, poate singur înţelege şi
cumpăni asupra valorii indiciilor 1 – 8, relevate întru
confirmarea celor ce susţin în legătură cu Istrul – şi
lacul Halmyris -, din primul mileniu înainte de Christos.
Câteva alte menţiuni:
a. Localitatea „Ad Salices” îşi face
apariţia lângă mare, deasupra localităţii „Tomea” (a nu
se confunda cu „Tomos, Ovidiij exilio nobilis”, figurată
la locul cuvenit).
b. De-a lungul Tisei, sunt notate denumirile:
„Tibesis flu. Herod. Tibiscus Ptol. Patbisius Plinio
Tisianus Jornandi”.
c. Între Nistru („Tyras”) şi Olt („Aluta”) sunt notate
râurile:
- „Hierasus” (pe locul Prutului);
- „Ordessus” (pe locul Siretului); se varsă la Sud
de „Trosmis”;
- „Naparis”;
- „Ararus”;
- „Tiarantus”.
In memoriam Abrahami Ortelii, atrag atenţia
asupra hărţii Daciarum Moesiarumquae Vetus
Descriptio atribuită pe nedrept savantului german
Philipp Cluverius. Ea este o copie fidelă a hărţii cu
acelaşi nume, întocmită de Abraham Ortelius, şi a fost
introdusă postum în lucrarea lui Philipp Cluverius,
Introductio in universam geographiam tam veterem
quam novam. Multis locis emendata, memorabilibus
locorum illustrata et Tabulis Geographicis aucta studio
et opera Johannis Bunonis, de Johannes Bunonis, sub
îngrijirea căruia apare la Amstelodami în 1683, o nouă
ediţie. Harta a fost considerată totdeauna de către
geografi a fi aparţinut lui Cluverius, şi socotită a fi avut
o mare influenţă în cartografie şi istorie. „Harta pune în
circulaţie identificări cartografice pe care istoricii şi
geografii de mai târziu le vor folosi mult”, va zice
Popescu-Spineni (în op.cit., II, p. 154, în care după p.
160, se găseşte reprodusă şi harta respectivă), fără a
cunoaşte însă că acest merit îi revine lui Ortelius.
Împrejurarea că această hartă se găseşte într-o
ediţie a lucrării principale a lui Philipp Cluverius, în
care cel ce s-a îngrijit de ea îşi adaugă „în asociere” şi
numele său (…”et opera Johannis Bunonis”), îmi dă
dreptul să presupun că, acela care şi-a însuşit harta lui
Abraham Ortelius, Daciarum, Moesiarumquae Vetus
Descriptio, nu este – şi nu poate fi – Philipp Cluverius,
ci – cu sau fără bună ştiinţă – Johannes Bunonis. Fac
această afirmaţie şi totodată precizare – ca o necesară
restabilire de adevăr, istoriceşte obligatorie – întrucât
acest „fals” a scăpat atenţiei specialiştilor.
Un amănunt – evidenţă – care îmi confirmă punctul
de vedere, rezidă în faptul că pe această hartă, aproape
identică cu aceea a lui Ortelius, nu apare numele
autorului. Deosebirile dintre aceste două hărţi provin
mai puţin din redesenare – care este cât se poate de
corectă şi exactă -, decât din intenţia copistului de a le
face diferite, prin ornamentare, şi, uneori, prin scriere.
Oricine poate constata aceasta, dacă priveşte cele două
hărţi, alăturate una de cealaltă.
* * *
HARTA I
PANNONIAE, DACIAE,
ILLYRICI ET MOESIAE
TABULA GEOGRAPHICA
Autore R ţo Bonâ
Primarion Hydrographo Navali
Decemb. 1780
Din câte cunoaştem, această hartă întocmită către
sfârşitul secolului al XVIII-lea de Romerto Bonâ, apare
acum, pentru prima dată, reprodusă într-o carte de
istorie veche; şi este de asemenea, pentru prima dată că
i se face menţiune ca document important şi în sine, şi
pentru istoria ţinuturilor pe care le înfăţişează, atât prin
bogăţia informaţiilor, cât şi prin preciziunea cu care
sunt redate formele geografice. Valoarea documentară a
acestei hărţi, pentru Ţara Românească, este mare.
Autorul se arată un foarte bun cunoscător al geografiei
antice şi al scrierilor celor mai de seamă geografi şi
istorici, începând cu timpurile în care au consemnat ştiri
celebrul navigator şi geograf Scylax, ilustrul călător şi
istoric Herodot, Pomponius Mela, Strabon, Pliniu cel
Bătrân, Ptolemaeus Claudius, Arrian, Dionysios
Periegetul, şi până în cele apropiate lui – cunoaşte şi
lucrările lui Enea Silvio Piccolomini (papă de la 1458 la
1464) de care se lasă influenţat -, dar înainte de toate un
foarte bun geograf, informat asupra hărţilor ce îl preced
– acelea ce prezentau o cât mai corectă relatare – şi pe
care, în unele amănunte, se sprijină (fapt care se
deosebeşte din informaţia geografică a hărţii), ceea ce
51