Vatra veche 2. 2011,BT

Universul Gramatopol
Toamna, când copiii revin la şcoală, cu voie bună şi
curiozitate, am trecut şi eu pragul „Colegiului Naţional
Andrei Şaguna”, aflat în apropierea casei. Îmi amintea de anii
de liceu petrecuţi la un liceu din apropiere. Eu am venit prin
octombrie 1998, în apropierea zilei onomastice a lui Mihai,
aveam nevoie de ajutor (pe 31 martie Mihai plecase).
Cu emoţie, am intrat în cancelarie, am găsit profesoara de
istorie şi am pus la cale un concurs între trei grupe de elevi
din clasa a X-a, pe teme cunoscute de la clasă, din Civilizaţia
elenistică. Elevii, plini de viaţă, m-au ajutat să reintru în
ritmul specific „actului de învăţare”, mă simţeam din nou
profesor - le-am pus şi câteva
întrebări, pe teme din
„civilizaţia elenistică”. Aşa am
aflat că nu poţi găsi volumul
prea uşor şi mi-am dat seama
de necesitatea retipăririi lui. L-
am reeditat, în anul 2000, la
Editura Orientul Latin, Braşov.
Începusem să trăiesc din nou.
Apoi am redevenit
redactorul care fusesem la
Editura Enciclopedică Română
(1969-1990).
Am reeditat şi editat, în
cei 12 ani care au urmat (1998
- 2010), cărţi şi manuscrise lăsate de Mihai în bibliotecă :
Civilizaţia elenistică, Editura enciclopedică română,
Bucureşti, 1974, ediţia a II-a, Editura Orientul Latin,
Braşov, 2000.
Arta romană în România, Editura Meridiane, Curente şi
sinteze, 62, Bucureşti, 2000.
Antichitate şi modernitate. Eseuri pragmatice, Editura
Orientul Latin, Braşov, 2000.
Eseuri scrise după 1990, când fusese reintegrat la Institutul
de Istoria Artei şi se simţea din nou un om „liber” în sânul
intelectualităţii. Mintea lui şi-a dat din nou frâu liber, dând la
iveală cele mai diverse teme - eseuri publicate în Revue
Roumaine, în mai multe limbi, în Noua Revistă Română, în
Viaţa Românească, în al cărei colectiv de redacţie zăbovea
îndelung pentru schimburi de idei, colocviu atât de necesar
minţii lui, îi dădea noi impulsuri şi speranţe că nu este totul în
zadar.
Moira, mythos, drama, Ed. pentru Literatură Universală,
Bucureşti, 1969, ediţia a II-a, Editura Univers, Bucureşti,
2000.
Morfologia dezastrului, Ed. Orientul Latin, Braşov, 2005.
„Între timp s-a prăbuşit o lume al cărei sfârşit credeam că nu-l
vom mai apuca nici noi, nici urmaşii urmaşilor noştri. Ori
dacă el s-ar fi produs, ca o minune a hazardului, revenirea la
normalitate, la firesc, ar fi fost neapărat instantanee şi de
la sine înţeleasă. Abia acum ne dăm seama că
reconstrucţ ia va fi şi mai trudnică decât silnicia şi obida
dezastrului.”
„Depopularea Greciei [din epoca întunecată] îşi regăseşte
echivalentul în depopularea şi distrugerea satelor româneşti,
în dezafectarea unor cetăţi, în distrugerea centrelor istorice ale
oraşelor noastre şi apariţia unor monotone şi stereotipe
locuinţe etajate, [...] Atare stranie coincidenţă peste milenii ne
învaţă că civilizaţia poate fi mimată, în vreme ce ea dispare
treptat din minţi şi din inimi. Dezastrul adus de un război
poate fi refăcut într-un anume timp. Prăbuşirea morală,
culturală şi socială se repercutează însă pe generaţii întregi.
Doar o asemenea prăbuşire, ea singură, poate determina
refacerea esenţială a structurilor, dacă un popor mai are întradevăr
în adâncul său ceva de spus vieţii.” ( v. Miscelanea, 1,
pp. 162-164 )
Gustul eternităţii, 2 vol., Memorii, Editura Transilvania
Expres, Braşov, 2006. Editura Meridiane, Bucureşti, 2006,
vol. I (1940-1962), vol. II (1962-1975)
Dar tot ce poate fi mai greu a fost să ţin în mâini manuscrisul
Memoriilor, Gustul eternităţii. Să citesc de nenumărate ori, în
corectură, viaţa lui Mihai. Cumplit, până când îngrozitorul
poate deveni frumos necesar.
„Treizeci şi cinci de ani din viaţa unui cărturar
asumându-şi cu îndreptăţire calitatea de martor al «micii lumi
vechi» mutate, brutal, de
mersul istoriei, în «marea lume
nouă» (1940-1975). Rapeluri la
trecutul familiei paterne, al
unui fabulos bunic venit din
Grecia în Valahia, şi al celei
materne, cu rădăcini sibiene,
strălucite comentarii inedite
asupra istoriei moderne şi
contemporane a românilor şi a
României, fragmente de
epistolar, un incitant «portret în
evantai» al societăţii
autohtone.” Cornelia Maria
Savu, Protitendada şi „proţopindada”. Cultura, V, 2, nr. 51,
Bucureşti, 7 dec. 2006. [Mihai Gramatopol, Miscelanea, 2,
pp. 214-215]
Studia I-IV , Editura Transilvania Expres, Braşov, 2008.
Studia I (1964-1969);
Studia II (1969-1978);
Studia III (1979-1987);
Studia IV (1992-1996),
Dintr-o regretabilă eroare, pe pagina de titlu Studia III,
figurează perioada 1979-1984, corect fiind 1979-1987.
Hiatusul temporal Studia III 1979-1987, Studia IV 1992-
1996, este explicabil prin includerea eseurilor scrise în acest
răstimp (anii 1987-1992) în vol. Mihai Gramatopol,
Antichitate şi modernitate (2000) şi Mihai Gramatopol,
Morfologia dezastrului (2005) „... elaborată între anii 1992 şi
1994, o meditaţie asupra situaţiei României într-o perioadă în
care, ieşită brusc dintr-un regim totalitar, persistă în
dezorientare, nefiind încă pregătită pentru democraţie”.
Solomon Marcus, Să nu-l dăm uitării, articol ce va apărea în
nr. 3, 2011, din Vatra Veche.
Au urmat :
Geme şi camee din colecţia Cabinetului Numismatic al
Bibliotecii Academiei Române. Teză de doctorat, susţinută
la Institutul de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca, 1977,
Editura Transilvania Expres, Braşov, 2009.
„Era cea mai mare colecţie inedită de astfel de piese ce
apărea în ultima sută de ani. De fapt, ea forma şi subiectul
tezei mele de doctorat la prof. Condurachi, ulterior mi-am
mutat doctoratul la prof. I.I. Russu de la Cluj.” [...] Dar nu
numai mărimea numerică (965 piese pe care le publicăm)
vădeşte importanţa colecţiei Academiei, ci în primul rând
cameele şi intaliile de mare însemnătate istorică şi artistică ce
intră în alcătuirea ei, provenind din achiziţii făcute în
străinătate de luminatul donator care a fost ing. Constantin
Orghidan, precum şi din colecţionarea de către acelaşi a
gemelor disponibile pe piaţa internă şi deci susceptibile de a fi
fost descoperite în ţară.”
„Amintesc toate acestea pentru a accentua că tocmai
alcătuirea catalogului colecţiei (pentru care nu am avut vreun
61