Nr. 1, 2008 - Romanian Journal of Cardiology

More documents

Recommendations

Info

I. A. Ghiorghiu şi col. Morbiditatea cardiovasculară post corecţia coarctaţiei de aortă superioare şi inferioare, determinarea greutăţii corporale şi a înălţimii, calcularea indicelui de masă corporală. Principala dată furnizată de examenul clinic a fost valoarea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice la membrele superioare şi a tensiunii arteriale sistolice la membrele inferioare, ceea ce a permis şi calcularea gradientului presional între membrul superior-inferior. Am ales calculul gradientului presional deoarece intră în criteriile de diagnostic ale restenozei. Măsurarea tensiunii arteriale s-a efectuat cu un tensiometru cu capsulă aneroidă, prin metoda ascultatorie la nivelul membrelor superioare şi palpatorie la nivelul membrelor inferioare (în 1/3 distală a gambei). S-au efectuat două măsurători la interval de 10 minute în repaus, în clinostatism. S-au utilizat tensiometre cu manşetă adecvată dimensiunii braţului bolnavului (lăţimea manşetei trebuie să fie cel puţin 40% din circumferinţa braţului măsurată la jumătatea distanţei între olecran şi acromion) (vezi www. americanheart.org/presenter.jhtmlidentifier=576). Electrocardiograma s-a efectuat cu un aparat tip Siemens – Megacarat- R 9657578 E 285 E, în 12 derivaţii standard. Examinarea ecocardiografică s-a efectuat cu un aparat HP SONOS 4500 în mod M (pentru măsurarea dimensiunilor VS), mod 2D, Doppler pulsat, continuu şi color. S-a evaluat masa ventriculului stâng (VS) pe baza măsurătorilor efectuate în mod M (SIV, PP, diametru intern VS-end diastolic; după formula: 0,80 x1,05x [(ST+PP+LVID)3-LVID3]. Atenţie deosebită s-a acordat vizualizării şi măsurării zonei de coarctaţie şi arcului aortic (în incidenţa suprasternală s-a măsurat aorta la inel, ascendentă, porţiunea transversă a arcului aortic, porţiunea descendentă a arcu lui aortic pentru a identifica hipoplaziile de arc aortic). S-a măsurat originea vaselor mari care pornesc din artera aortă, respectiv artera subclavie stângă şi ori - gi nea arterei carotide comune stângi. S-a măsurat aorta abdominală (din incidenţa substernală) şi s-a cuan ti ficat velocitatea maximă a fluxului la acest nivel. S-a consi derat restenoză semnificativă când velocitatea fluxu - lui la acest nivel a fost sub 0,35 m/sec, cu persistenţa fluxu lui în diastolă. Pentru evaluarea factorilor de risc cardiovascular s-au efectuat investigaţii biologice care au inclus: gli cemie à jeune, colesterol seric şi fracţiunile HDL şi LDL, uree şi creatinină serică. Prelucrarea statistică a datelor Datele sunt prezentate ca valoare medie ± deviaţie standard (SD) pentru variabilele continue. Pentru compararea mediilor am folosit testul Mann-Whitney U, Revista Română de Cardiologie Vol. XXIII, Nr. 1, 2008 iar pentru compararea frecvenţelor am utilizat testul χ 2 în varianta textul exact al lui Fisher, datorită loturilor de dimensiuni mici. Pentru comparaţiile multiple valoarea p a fost automat ajustată de program prin testul Bonferroni. Testele au fost utilizate cu dublu sens şi au fost considerate semnificative statistic pentru p
Revista Română de Cardiologie Vol. XXIII, Nr. 1, 2008 I. A. Ghiorghiu şi col. Morbiditatea cardiovasculară post corecţia coarctaţiei de aortă Tabelul 1. Caracteristici generale ale lotului luat în studiu B/F 30/23 Vârsta 31 ani (min 6 ani – max 68 ani) Vârsta de corecţie 19 ani (min 2 ani – max 54 ani) Intervalul corecţie – control 11,6 ani (min 2 ani – max 41 ani) Interval corecţie – diagnostic al complicaţiei 10,3 ani (min 1 an – max 27 ani) Bicuspidie aortică (da/nu) 25/28 TA sistolică membrul superior 139,19 ± 25,13 mm hg TA diferenţială gleznă-braţ 22,7 ± 29,66 mm hg Gradient la nivelul zonei de corecţie 29,20 ± 14,08 mm hg BMI (kg/m 2 ) 24,9 ± 4,19 kg/m 2 Cl creatinină ml/min/m 2 181,03 ± 37,91 ml/min/m 2 LDL (mg/dl) 114,07 ± 31,5 mg/dl HDL (mg/dl) 59,48 ± 13,3 mg/dl Trigliceride (mg/dl) 110,27 ± 55,53 mg/dl modificarea reactivităţii vasculare în acest teritoriu. Aceasta este corelat în studiile de specialitate cu o regresie mai lentă şi incompletă a valorilor tensionale după corecţia coarctaţiei 2 . Intervalul de timp între momentul corecţiei şi studiul efectuat este de 10 ani şi 3 luni, un interval sufi cient de lung pentru a permite o evaluare la distanţă de momentul operator şi pentru a se evalua un spectru larg de complicaţii postoperatorii. Studiile efec tuate au evidenţiat un interval liber de simptome şi cu normalizarea valorilor tensionale imediat post operator, urmat de apariţia complicaţiilor la distanţă, ceea ce impune dispensarizarea cardiologică pe durata întregii vieţi a acestor pacienţi, aşa cum recomandă Ghidul european pentru bolnavi congenitali adulţi 4 . Tipul de corecţie al leziunii a fost chirurgical la un număr de 47 pacienţi şi angioplastie cu balon per primam la un număr de 6 pacienţi. Actualmente ghidurile europene dar şi cele americane sunt unanime în a recomanda corecţia chirurgicală ca indicaţie per primam, angioplastia percutană cu balon cu implantare de stent fiind recomandată pentru restenoză 4 . Figura 1. Distribuţia pacienţilor în funcţie de vârsta la care s-a efectuat corecţia coarctaţiei de aortă Tipul de corecţie chirurgicală a fost reprezentat de: - rezecţie şi sutura cap la cap – 3 pacienţi; - rezecţie şi interpoziţie de tub graft – 17 pacienţi; - aortoplastie cu petec de pericard sau de Dacron – 27 pacienţi. Tehnica chirurgicală realizată depinde de vârsta pacien tului, de morfologia leziunii si a arcului aortic dar şi de experienţa chirurgului. Tehnica ce implică re zec ţia şi sutura cap la cap este posibilă în special la copiii cu vârs te mici care prezintă o formă localizată (zona scur tă de coarctaţie) când se poate realiza o anasto moză termino-terminală fără ca sutura să fie sub tensiune 5 . La copiii cu vârste mai mari şi la adulţi se pre feră rezecţia zonei de coarctaţie cu interpoziţia unei proteze 5 . COMPLICAŢII Principalele complicaţii anatomice la nivelul aortei au fost: - 26,4% restenoză - 3,8% anevrism de aortă descendentă - 5,7% anevrism de aortă descendentă şi restenoză - 3,8% anevrism aortă ascendentă Este remarcabil şi trebuie menţionat procentul relativ mare de pacienţi fără complicaţii anatomice, 60,4% (32 pacienţi). Am detaliat şi tipurile de complicaţii care au fost carac teristice fiecărui tip de corecţie pentru a parti culariza mai bine complicaţiile specifice fiecărei tehnici opera torii (FIGURA 2). Pacienţii la care s-a efectuat angioplastie percutană per primam cu balon au fost în număr de 6, repre zentând 11,3% din totalul pacienţilor. Menţionăm ca angioplastiile menţionate nu au beneficiat de implan tare de stent care să prevină fenomenul de recoil. Com pli caţia
Page 3 and 4: Vol. XXIII, Nr. 1, 2008 EDITORIAL R
Page 5 and 6: CONSILIUL DE CONDUCERE AL SOCIETĂ
Page 7 and 8: Revista Română de Cardiologie | V
Page 9 and 10: Revista Română de Cardiologie Vol
Page 15: Revista Română de Cardiologie | V
Page 66 and 67:
Revista Română de Cardiologie Vol
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120 and 121:
Page 122 and 123:
show all

Nr. 1, 2008 - Romanian Journal of Cardiology

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?