Nr. 1, 2008 - Romanian Journal of Cardiology

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII, Nr. 1, 2008
LUCRĂRI PREZENTATE LA SFÂRŞITUL REZIDENŢIATULUI
Clinica de Cardiologie. Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu“ - Bucureşti
Registrul Român de
Cardiopatii Congenitale la
Adult: analiză de etapă
Alexandra Gherghina
În România nu există datele statistice care să reflecte
dimensiunea reală a bolilor cardiace congenitale.
Extra polând datele europene, estimăm că în România
există cca 60000 de adulţi cu cardiopatii congenitale,
neluând însă în considerare particularităţile biologice,
de mediu, structura socio-economică şi a sistemului
nostru medical.
Scopul registrului
Identificarea pacienţilor cu cardiopatii congenitale,
ana li zarea atitudinii terapeutice, urmărirea evoluţiei şi
iden tificarea complicaţiilor.
Material şi metodă
Au fost evaluaţi 1076 pacienţi din 20 centre de cardiologie
din ţară incluşi în perioada ianuarie 2000- decembrie
2007. Includerea s-a realizat pe baza unui formular
tip. Au fost analizate: datele demografice, caracteristicile
clinice, atitudinea terapeutică, evoluţia şi complicaţiile.
Rezultate
În ceea ce priveşte distribuţia cardiopatiilor congenitale
în funcţie de vârstă am identificat 2 peak-uri la 25
ani şi 50 ani, explicabile pe de o parte prin preluarea
deficitară din reţeaua pediatrică, cât şi prin deficitul
de dispensarizare şi diagnosticul tardiv. Distribuţia pe
sexe identificată a fost de 1,2:1 (F:B). Distribuţia defectelor
a fost următoarea: pe primul loc DSA urmat de
DSV, stenoză pulmonară, Fallot. Statusul clinic: deşi
peste 70% dintre pacienţi prezintă un status clinic
bun (clasa I, II NYHA), doar 41% sunt activi profe sional.
Explicaţiile potenţiale ar putea consta în: defi cit
educaţional, orientare profesională inadecvată, proble
me psihologice, de socializare. Atitudinea terapeutică:
doar 35% dintre defecte sunt corectate. Moti vele
tratamentului conservator (61% cazuri) sunt reprezentate
de refuzul bolnavului pentru o terapie invazivă
(30%), diagnosticul tardiv (5%), 36% dintre pacienţi
fiind programaţi pentru intervenţie. În cazul DSA
abordarea este similară în România şi în ţările europene
(60% necorectate în România, 57% în Europa, închidere
percutană în 1% din cazuri). Evoluţia nefavorabilă este
mai frecventă la pacienţii la care nu s-a facut corecţia
(65%)
Concluzii
Identificarea deficienţelor existente în prezent în managementul
acestor pacienţi reprezintă o etapă importantă
în realizarea unei abordări coerente. Diagnosticul preco
ce şi intervenţia în timp util, colaborarea interdisci
plinară cu preluarea încă de la vârsta de 16 ani a
pa cienţilor din secţiile de pediatrie, consilierea psiholo
gică, socio-profesională şi educaţia medicală a pacientului
şi a societăţii reprezintă elemente esenţiale pentru
ame liorarea situaţiei existente.
Coordonator: Ioan Mircea Coman
Trombozele venoase profunde
şi anomaliile sistemului cav
inferior
Ivona Ilie
Vena cavă inferioară (VCI) normală este compusă
din patru segmente – hepatic, suprarenal, renal şi
infrarenal. Ea are o embriologie complexă care presupune
fuziunea şi regresia a trei perechi de vene longitudinale
cu formarea în final a unui sistem unilateral
situat pe partea dreaptă. Anomaliile apar atunci când
aceste structuri pereche nu se unesc. Cele mai frecvente
anomalii sunt: întreruperea VCI (absenţa unor
segmente) şi continuarea prin colaterale cu venele azygos
şi hemiazygos, duplicaţia VCI şi inele venoase în
jurul aortei. Prevalenţa anomaliilor VCI în populaţia
ge ne rală este de aproximativ 0,3% şi în general sunt
asimptomatice 1 .
S-a descris asocierea trombozelor venoase profunde
(TVP) înalte cu anomaliile VCI – posibil factor de risc
“nou”pentru TVP la tineri . Prevalenţa anomaliilor VCI
la pacienţii tineri cu TVP este de 5,3% 2 -9,5% 3,4 .
Obiectiv
Identificarea şi descrierea anomaliilor VCI la pacienţii
cu TVP.