Nr. 1, 2008 - Romanian Journal of Cardiology

Actualităţi în cardiologie
valvulară. Mortalitatea perioperatorie, definită ca deces
în primele 30 de zile de la operaţie a fost de 0,7%.
Tratamentul chirurgical efectuat pe parcursul perioadei
de urmărire a fost independent asociat cu reducerea
riscului de deces (hazard ratio (HR) 0,42; interval de
confidenţă (IC) 95% 0,21-0,84; p=0,014). Beneficiul s-a
datorat în mare măsură plastiei de valvă mitrală (HR
vs. protezare 0,37; IC 95%, 0,18-0,76; p=0,007). La 102
pacienţi strict asimptomatici şi cu funcţie ventriculară
normală, incidenţa combinată la 5 ani de fibrilaţie
atrială, insuficienţă cardiacă sau deces cardiovascular
a fost de 42±8%. La aceşti pacienţi chirurgia a redus de
asemenea rata de deces cardiovascular şi insuficienţa
cardiacă (HR 0,26; 95%, IC=0,08-0,89; p=0,032).
Aşadar insuficienţa mitrală datorată flail-ului de
valvă mitrală a fost asociată cu morbiditate şi mortalitate
crescută, afirmaţie valabilă şi pentru pacienţii
asimptomatici cu funcţie ventriculară stângă normală
(evoluţia fără deces cardiovascular sau orice indicaţie de
chirurgie la 5 ani a fost de doar 58% la aceşti pacienţi).
S-a folosit ca marker al regurgitării mitrale severe
prezenţa flail-ului de valvă mitrală, care reprezintă şi o
indicaţie frecventă pentru chirurgie. Spre deosebire de
registrul MIDA pacienţii din studiul austriac au avut
în general dimensiuni ventriculare mai mici (reflectând
consecinţe mai puţin severe ale regurgitării mitrale),
fiind totodată mai tineri (vârstă medie 55±15 ani)),
ceea ce explică cel puţin în parte prognosticul mai bun
sub tratament medical. Vârsta medie a pacienţilor din
MIDA (64±11 ani) se apropie însă mai mult de cea a
pacienţilor întâlniţi în practica clinică curentă.
Mortalitatea generală asociată chirurgiei a fost mai
mică de 1%, ceea ce corespunde unei analize recente a
Societăţii Europene de Cardiologie. De remarcat că în
grupul pacienţilor asimptomatici cu fracţie de ejecţie VS
normală nu s-a înregistrat nici un deces perioperator.
Plastia de valvă mitrală a fost posibilă la 80% din cazuri.
De altfel beneficiile chirurgiei au fost evidente mai ales
la pacienţii la care s-a reuşit plastia, probabil şi datorită
efectelor benefice pe care prezervarea aparatului subvalvular
le exercită pe funcţia ventriculară. Trebuie
menţionat însă că rata de succes în general raportată
pentru plastia de valvă mitrală este de aproximativ
50%, spre deosebire de datele acestui studiu în care rata
de succes se apropie de 90%.
Momentul indicaţiei chirurgicale a pacienţilor cu
regurgitare mitrală severă trebuie să ia în calcul aşadar
raportul dintre beneficiile unei intervenţii precoce
(pacienţi mai tineri, funcţie sistolică bună a VS) şi
posibili tatea de efectuare cu succes a plastiei mitrale,
Revista Română de Cardiologie
Vol. XXIII, Nr. 1, 2008
condiţio nată de prezenţa unui centru cu experienţă
solidă şi morta litate scăzută în efectuarea acestui tip
de inter ven ţie (Grigioni F, Tribouilloy C, Avierinos J F
et al. on behalf of the MIDA Investigators Outcomes in
Mitral Regurgitation Due to Flail Leaflets A Multicenter
European Study, J Am Coll Cardiol Img, 2008;1:133-
141) (RT)
Sindromul metabolic şi riscul de apariţie a fibrilaţiei
atriale
Sindromul metabolic (SM) reprezintă o entitate clinică
ce asociază mai mulţi factori de risc cardiovascular
– obezitate, hipertensiune, rezistenţă la insulină şi dislipidemie.
Deoarece o parte dintre aceşti factori sunt
de asemenea, factori de risc pentru apariţia fibrilaţiei
atriale (FA), studiul de faţă şi-a propus să analizeze
posibilitatea asocierii dintre sindromul metabolic şi
fibrilaţia atrială nou apărută într-o populaţie japoneză.
Acest studiu este un studiu prospectiv, observaţional
pe o populaţie de 28449 subiecţi cu vârsta ≥20 ani. Au
fost incluse în studiu toate persoanele dintr-o comunitate
(Niigata, Japonia) care au avut cel puţin o deter -
minare a glicemiei à jeune între 1996 şi 1998 şi la care
s-a efectuat cel puţin o examinare anuală până în 2005
constând în examen clinic, examen de sânge – hemogramă
şi biochimie, radiografie toracică şi ECG cu
12 derivaţii. Criteriile de excludere din studiu au fost
istoricul de FA (sau flutter atrial), prezenţa FA sau de
stimulator cardiac permanent la examinarea iniţială.
De asemenea, au fost excluşi din studiu pacienţii care
primeau tratament hipolipemiant.
Sindromul metabolic a fost definit prin utilizarea
criteriilor National Cholesterol Education Program Third
Adult Treatment Panel (NCEP-ATPIII) şi, respectiv ale
American Heart Association/National Heart, Lung and
Blood Institute (AHA/NHLBI).
Vârsta medie a lotului studiat a fost de 59±11 ani, 66%
dintre subiecţi au fost femei, 20% primeau tratament
antihipertensiv şi 12% erau diagnosticaţi cu diabet.
Sindromul metabolic a fost prezent la 3716 subiecţi
(13%) conform definiţiei NCEP-ATPIII şi, respectiv,
la 4544 subiecţi (16%) conform AHA/NHLBI. S-a
observat că prevalenţa sindromului metabolic a fost
mai mare la pacienţii ≥65 ani comparativ cu cei