Lucrări prezentate la sfârşitul rezidenţiatului Rezultate Valorile PAPS şi PAPM estimate ecocardiografic şi măsurate invaziv s-au corelat semnificativ statistic (r=0,71 şi respectiv r=0,63). DTSAD s-a corelat seminificativ statistic cu IC şi RVS (r=-0,71, r=0,63). DTSAD ≥53 mm prezice IC
Revista Română de Cardiologie Vol. XXIII, <strong>Nr</strong>. 1, <strong>2008</strong> 2,59% (IC -1,80 – +1,56 1/sec) pentru strain rate radial şi 19,8% (IC -0,64 – +1,12) pentru strain rate circumferenţial. Concordanţa în ceea ce priveşte definirea postsistolic strain a fost de 80%. Time-to peak strain a înregistrat cea mai mică variabilitate intra- şi interobservator (diferenţa medie 0,67 msec, interval de confidenţă -68,04 - +66,72 msec). Variabilitatea intraobservator a avut variaţii similare, cea mai mare variabilitate înregistrându-se în măsurarea strain rate longitudinal, radial şi circumferenţial (19 ± 17,3 %, 12 ± 24,3 %, 17 ± 21,1 %). Concluzii 1. Există un grad înalt de variabilitate inter- şi intraobservator atât în ceea ce priveşte evaluarea parametrilor clasici de funcţie sistolică VS, cât şi în privinţa evaluării deformabilităţii cardiace prin 2D strain. 2. Există variabilitate mai mare în aprecierea strain/ strain rate radial şi circumferenţial în segmentele apicale versus segmente bazale. 3. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative de varia bilitate în aprecierea segmentelor normokinetice versus segmente cu tulburare de kinetică. Coordonator: Carmen Ginghină Modificări ale rotaţiei şi torsiunii ventriculului stâng la pacienţii cu stenoză aortică. Studiu ecocardiografic prin speckle tracking Andreea Teodorescu În evoluţia pacienţilor cu stenoză aortică (SA) funcţia sistolică globală a ventriculului stâng (VS) exprimată prin fracţia de ejecţie ramâne normală pentru o lungă perioadă de timp, deşi încă din stadiile precoce există elemente de disfuncţie sistolică şi diastolică care ar putea explica apariţia simptomatologiei. Un rol important în apariţia disfuncţiei VS l-ar putea juca alterarea torsiunii – mecanism care face legătura între sistolă şi diastolă, rezultat al contracţiei fibrelor miocardice dispuse helicoidal. La pacienţii cu suprasarcină de presiune în cadrul stenozei aortice au fost descrise modificări ale rotaţiei şi torsiunii VS doar în studii pe un număr restrâns de Lucrări prezentate la sfârşitul rezidenţiatului pacienţi, folosind rezonanţa magnetică (tehnica MRI tagging), puţin accesibilă în practica clinică. Ecocardiografia prin speckle tracking, validată recent pentru măsurarea torsiunii VS, are faţă de alte metode ecocardiografice de măsurare a rotaţiei (Doppler-ul tisular) avantajul independenţei de unghiul de inso naţie. Obiectiv Evaluarea rotaţiei şi torsiunii VS prin ecocardiografie speckle tracking la pacienţi cu SA, în comparaţie cu subiecţi normali. Metodă Au fost înrolaţi prospectiv, consecutiv, 22 pacienţi cu SA şi fracţie de ejecţie VS normală (67±8 ani, 16 bărbaţi) şi 30 de subiecţi normali (35±10 ani, 12 bărbaţi). Toţi subiecţii din studiu au fost evaluaţi ecocardiografic complet. Examinarea a inclus şi achiziţionarea secţiunilor parasternale de ax scurt la baza şi apexul VS, folosite ulterior pentru analiza <strong>of</strong>f-line a rotaţiei bazale şi apicale, cu ajutorul unui s<strong>of</strong>tware dedicat, de analiză prin speckle tracking (2D strain, EchoPAC BT06). Torsiunea VS a fost calculată ca diferenţa netă dintre rotaţia apicală şi rotaţia bazală (în momentul închiderii valvei aortice). Acest parametru a fost raportat la axul lung al VS măsurat în telediastolă pentru calculul torsiunii normalizate a VS. Rezultate Între cele două loturi a existat o diferenţă semnificativă de vârstă (p