Nr. 1, 2008 - Romanian Journal of Cardiology

I. A. Ghiorghiu şi col.
Morbiditatea cardiovasculară post corecţia coarctaţiei de aortă
Revista Română de Cardiologie
Vol. XXIII, Nr. 1, 2008
mare de restenoze în cazul angioplastiilor percutane
la pacienţii la care nu s-a implantat stent. Incidenţa
ane vris melor s-a corelat cu un anumit tip de corecţie
chirur gicală, respectiv, aortoplastia cu petec şi nu s-a
corelat cu asocierea cu bicuspidia aortică.
Figura 4. Corelaţia dintre valorile TA sistolice şi vârsta de corecţie a
coarctaţiei de aortă
încă o dată importanţa diagnosticului în timp util a
coarc taţiei de aortă şi a corecţiei la vârste mici.
Mecanismul de producere al HTA după corecţia
leziu nii anatomice este intricat datorându-se structurii
anatomice particulare a aortei ascendente şi a arcului
aortic (perete arterial mai bogat în fibre de colagen şi
mai sarac în fibre musculare netede ceea ce determină
o complianţă arterială scăzuta şi o rigiditate arterială
crescută), sensibilităţii scăzute a baroreceptorilor din
sinu sul carotidian şi persistenţei unor gradienţi presionali
la nivelul zonei de corecţie (aceştia chiar la valori
minime par să influenţeze valorile tensionale pe termen
lung) 8 . Subliniem că în lotul luat în studiu valorile medii
ale gradientului restant au fost de 29,20±14,08 mmHg,
valori relativ mari comparate cu gradientul maxim
admis de ghiduri de 20 mmHg. Aceasta subliniază
încă o dată importanţa gradienţilor din intervalul 20-
30 mmHg anterior consideraţi nesemnificativi, dar
care s-au dovedit a fi factori de reapariţie a valorilor
tensionale crescute 8 . Totuşi majoritatea pacienţilor
urmau trata ment antihipertensiv, iar masa ventriculului
stâng se încadra în limite normale ceea ce arată un
control relativ bun al valorilor tensionale. S-au luat
în studiu mai mulţi factori care s-ar corela cu valori
tensionale crescute, dar dintre aceştia numai indicele
gleznă-braţ şi vârsta de corecţie s-au dovedit a avea
semnificaţie statistică. Vârsta de corecţie s-a dovedit
a fi un factor predictiv şi pentru persistenţa de valori
tensionale crescute precoce, la 6 luni după momentul
operator, într-un studiu precedent efectuat în clinică 11 .
Hipoplazia aortică nu s-a asociat mai frecvent cu hipertensiunea
arterială.
Complicaţiile la nivelul arcului aortic au fost într-un
procent asemănător celor din alte studii şi nu au fost
în număr mai mare în sublotul cu bicuspidie aortică 12 .
Restenoza a fost într-un procent asemănător cu datele
din literatură. Trebuie subliniat încă odată numărul
CONCLUZII
Studiul prezentat arată o gamă extrem de largă a complicaţiilor
anatomice şi funcţionale cardiovasculare la pacienţii
la care s-a efectuat corecţia unei coarctaţii de
aortă. Un algoritm care cuprinde examene clinic, EKG,
ecocardiografic şi determinarea factorilor biolo gici
de risc cardiovascular permite identificarea şi caracterizarea
acestor complicaţii. O serie de date obţinute
în urma acestor examene se pot constituti în factori
predictivi pentru apariţia complicaţiilor. Astfel, vârsta
pacientului la momentul corecţiei precum şi diferenţa
de tensiune între membrul superior şi membrul inferior
postcorecţie se corelează cu apariţia compli caţiilor.
Vârsta de corecţie este şi un factor predictiv pentru
persis tenţa valorilor tensionale după corecţia leziunii.
Datele obţinute subliniază încă o dată necesitatea unei
dispen sărizari cardiologice pe toata durata vieţii la
aceşti pacienţi de către medici cardiologi cu competenţă
în do meniul malformaţiilor congenitale de cord.
Se consideră că ar fi util în viitor completarea algo ritmului
utilizat cu investigaţii care să evidenţieze disfuncţia
endotelială (raportul grosimii intimă-medie la nivelul
arterelor carotide şi vasodilataţia mediată prin flux
la nivelul arterei radiale) deoarece studiile actuale consi
deră că afectarea sistemului cardiovascular în coarctaţia
de aortă nu este strict localizată în regiunea istmică,
fiind o arteriopatie generalizată la nivelul arcu lui
aortic.
BIBLIOGRAFIE
1. Gatzoulis A Michael,Webb D Garry, Daubeny Piers. Diagnosis and
Management of Adult Congenital Heart Disease Ed Churchill Livingstone,
2003,253-265
2. J W Roos-Hesselink, B E Schölzel, R J Heijdra, S E C Spitaels, F J
Meijboom, E Boersma, A J J C Bogers and M L Simoons Aortic valve
and aortic arch pathology after coarctation repair Heart 2003;89:1074-
1077
3. Rosenthal Eric Coarctation of the aorta from fetus to adult: curable
condition or a life long disease process. Heart. 2005;91:1495-1502
4. The Task Force of the Management of Grown Up Congenital Heart
Disease of the European Society of Cardiology. Management of grown
up congenital heart disease. European Heart Journal 2003;24:1035-
1084
5. Garson Arthur jr, Bricker Timothy J, Fisher David J, Neish Steven R.
The Science and Practice of Pediatric Cardiology, second edition,1996,
Williams & Wilkins, 1333-1334
6. C Zabal, F Attie, M Rosas, A Buendía-Hernández and J A García-
Montes The adult patient with native coarctation of the aorta: balloon
angioplasty or primary stenting Heart 2003;89;77-83