Nr. 1, 2008 - Romanian Journal of Cardiology

Ghid de diagnostic şi tratament al sindroamelor coronariene acute
fără supradenivelare de segment ST
Revista Română de Cardiologie
Vol. XXIII, Nr. 1, 2008
ACS efectuat pe un lot de 1147 pacienţi, 2,5 mg
fondaparină s-a dovedit la fel de eficientă/sigură când
a fost comparată cu 4, 8 şi 12 mg de fondaparină şi
cu 1 mg/kg enoxaparină de două ori pe zi, şi a fost
aleasă ca doză pentru studiile subsecvente de fază trei.
Fondaparina a fost testată de asemenea în studiile de
fază II premergătoare PCI, în doze de 2,5 sau 5 mg vs
doza standard de heparină nefracţionată şi s-a dovedit
a avea eficienţă şi siguranţă comparabilă cu a UFH. În
acest studiu au fost raportaţi trombi la cateterizare atât
în grupul cu UFH cât şi în cel cu fondaparină, dar cu
o frecvenţă mai mare în grupul cu fondaparină. Nu a
fost descris nici un impact asupra ratei evenimentelor
clinice, inclusiv infarct miocardic periprocedural, dar
studiul a subestimat diferenţele semnificative în rata
evenimentelor.
În studiul OASIS, 20078 pacienţi cu NSTE-ACS
au fost randomizaţi şi au primit 2,5 mg fondaparină
s.c. o dată pe zi vs. enoxaparină 1 mg/kg s.c. de 2 ori
pe zi pentru maximum 8 zile (în medie 5,2 zile vs.
5,4 zile). Eficienţa primară în prevenirea decesului,
infarctului miocardic sau anginei refractare la 9 zile a
fost de 5,7 vs. 5,8% pentru enoxaparină vs. fondaparină
(HR 1,01, 95% CI 0,90-1,13). Limita superioară a CI
s-a situat sub limita predefinită de noninferioritate de
1,185 (p=0,007). Sângerările majore la fondaparină au
fost jumătate comparativ cu cele la enoxaparină, 2,2%
respectiv 4,1% (HR 0,52, 95% CI 0,44-0,61, p