Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiAtmosferabisericească şi politicăÎn 856, atmosfera bisericească şi politică nu era nicidecum paşnică. În stat eraudezbinări pricinuite de uneltirile lui Bardas care căuta să preia puterea. La 13 Martie, 856,Mihail, ajuns la vârsta înţelegerii, a încredinţat guvernarea unchiului său, Bardas, ridicându-lla rangul de Cezar. De-a lungul anilor Bardas ajunsese principalul chivernisitor al treburilorpolitice şi până la urmă, prin uneltiri, avea să îşi elimine sora din regenţă.Între timp, încrezătorul Mihail al III-lea a lăsat totul în seama unchiului Bardas care, înnumele nepotului său adolescent, a pus stăpânire pe domnie în calitate de Cezar. Deşi Bardasrevitalizase flota şi oastea, avea mulţi duşmani care se simţeau iritaţi de irosirea rezerveloradunate cu atâta grijă de sora sa şi de Teoctist. De asemenea Bardas ducea o viaţă moralădestul de îndoielnică. Felul său de viaţă era dezaprobat mai ales de către monahi, fiindcă sebănuia că trăieşte cu nora sa, care era văduvă. De asemenea era binecunoscut faptul căîncuraja imoralitatea nepotului său.Tânărul împărat, devenind bărbat, se simţea sufocat de tutela mamei. Teodora nunumai că îl îndepărtase de la domnie pe Mihail, ci se amesteca şi în viaţa lui sentimentalăprivată, despărţindu-l de ibovnica sa, o fată de rând pe nume Evdokia Ingherina. El a fost pussă se însoare cu Evdokia Dekapolitissa (855). În acest fel, în chip firesc el s-a aliat cu unchiulBardas. Cei doi au pus la cale uciderea lui Teoctist în palatul împărătesc, lucru ce a avut loc înprezenţa lui Mihail. Teodora a jelit mult pierderea lui 34 .Ca parte a preluării puterii, fiicele Teodorei, Tecla şi Anastasia, au fost trimise laMănăstirea Karianos, iar Teodora cu cealaltă fiică, Pulheria, au fost silite să intre înMănăstirea Gastrion 35 . Senatul a sprijinit hotărârea lui Mihail de a domni fără consiliul deregenţă. Moderaţii erau optimişti, dar extremiştii, în frunte cu Patriarhul Ignatie, erau gata dea reacţiona. Zvonurile despre legătura nelegiuită a lui Bardas cu nora sa au străbătut întregoraşul şi au ajuns la urechile lui Ignatie. Astfel, la Praznicul Arătării Domnului din anul 858,patriarhul a refuzat să-l împărtăşească pe Bardas, fiind de faţă toţi dregătorii din Aghia Sofia.Bardas a fost adânc jignit.Apoi Bardas a încercat să-şi silească sora şi nepoatele să se tundă în monahism.Patriarhul Ignatie a refuzat s-o călugărească pe împărăteasa mamă Teodora şi pe fiicele ei,declarând că era împotriva canoanelor să închizi femeile în mănăstiri. Acest lucru şi altele aupricinuit o ruptură între Bardas şi Ignatie. Bardas îl socotea pe Ignatie prea inflexibil, aspru şio pacoste, împreună-lucrarea statului cu Biserica ajunsese cu neputinţă.O altă pricină s-a ivit atunci când un anume Ghideon, dându-se drept fiu alîmpărătesei, a uneltit împotriva Cezarului Bardas. Ignatie a protestat împotriva executării luiGhideon. Bardas s-a răzbunat, învinuindu-l pe Ignatie de înaltă trădare. Mulţi au socotitaceastă învinuire născocită de Bardas ca o altă uneltire a sa pentru a scăpa de sfânta sa soră şide Patriarh.Bardas nu era singur în uneltirile sale. Nici Mihail nu-l plăcea pe Ignatie, atât ca„prieten al mamei sale” cât şi fiindcă era un critic neînfricat al vieţii sale private. Astfel, dinporuncă împărătească, în Octombrie, 858, Ignatie a fost arestat. Apoi Bardas a poruncit să fiesurghiunit în insula Terevinthos de unde patriarhul şi-a trimis mai apoi demisia de bunăvoie 36 . Prinţesele Tecla şi Anastasia s-au alăturat mamei lor Teodora şi Pulheriei în aceeaşi34 Regna, ed. G. Lachmann, Bonn, 1834, pp. 88-89; Theophanes Continuatus. Chronographia, 4:171.35 Simeon Logothete, Continuator of George Amartolos, PG 110:1048, citat în White, op. cit., p. 42, n. 51.Un alt izvor consemnează că patru dintre fiicele Teodorei au intrat în mănăstire şi în viaţa monahală: Tecla,Anna, Anastasia şi Pulheria (Sinaxarul cel Mare, Luna Februarie, p. 294). Fiica cea mai mare, Maria, secăsătorise cu mult timp înainte şi murise.36 Dvornik, The Photian Schism, ..., op. cit., pp. 39 ff.; Bury, A History..., op. cit., p. 161; Runciman, TheByzantine Theocracy, op. cit. p. 93; Ostrogorsky, History of the Byzantine State, op. cit., p. 197.11