Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel MareConstantinopolei. Siracuza trebuia deci să atârne de Constantinopol, iar nu de Roma. DarNicolae dorea altfel 66 . Cu toate acestea, când Papa Grigorie al III-lea (731-741) a excomunicatsinodal pe toţi iconoclaştii, împăratul Leon al III Isaurul (717-741), furios, a desprins în modoficial Illiria, Calabria, Sicilia şi Sardinia, supunându-le Constantinopolului.Sinodul întâi -Al DoileaÎmpăratul Mihail al III-lea, cu aprobarea Sfântului Fotie, a poruncit să se adune unsinod general în Biserica Sfinţilor Apostoli în primăvara lui 861. Adunarea aceasta estecunoscută ca Sinodul întâi - Al Doilea. Au fost invitaţi patriarhii răsăriteni din Alexandria,Antiohia şi Ierusalim, ca şi patriarhul Apusului, Papa Nicolae I. După scrisorile primite de laîmpăratul Mihail şi de la Patriarhul Fotie, Papa era bucuros că are prilej să se amestece întreburile din Răsărit. El şi-a trimis reprezentanţii, pe Episcopii Rodoald de Porto şi Zaharia deAnagni. Aceştia primiseră îndrumarea să cerceteze pricina lui Fotie. Dacă Rodoald şi Zahariaaveau să descopere că Fotie fusese ales după canoane, urmau să-l recunoască drept Patriarhlegiuit, însă cu condiţia ca Illiria şi Sudul Italiei să fie date Romei.La sinod au participat patriarhii răsăriteni şi peste trei sute de episcopi, inclusiv legaţiipapali. Toţi au întărit şi au ratificat cele proclamate de Sfântul Sinod al Şaptelea Ecumenic şiau osândit încă o dată erezia iconoclastă. Patriarhul Fotie a fost primit drept patriarh legiuit şicanonic. Sinodul a dat şi 17 sfinte canoane, cu scopul de a aduce pe călugării şi episcopiinesupuşi în armonie cu rânduiala şi tradiţiile Bisericii. Călugărilor nesupuşi li se interzicea înmod expres să-şi părăsească episcopul legiuit sub pretextul păcătoşeniei lui, adică al păcatelorpersonale; căci aceasta aduce neorânduială şi schismă în Biserică. Sfântul Sinod a mai spus căclerul poate respinge un episcop căzut în păcat numai printr-o hotărâre sinodală. Acest canona fost adoptat ca răspuns dat călugărilor râvnitori fără chibzuinţă care rătăciseră despărţindusede noul lor Patriarh. Însă Sfântul Sinod făcea deosebire între răzvrătirea nechibzuită şirezistenţa lăudabilă pentru apărarea Credinţei, care era încurajată. În această privinţă se hotăracă dacă un episcop mărturisea public sau adera la o erezie osândită de Sfinţii Părinţi şi deSinoadele de mai nainte, cel ce încetează a-l mai pomeni pe un asemenea episcop, chiarînainte de osândirea lui sinodală, nu numai că nu trebuie oprit, ci trebuie lăudat ca unul ceosândeşte un episcop mincinos. Cel ce face aceasta nu rupe Biserica, ci luptă pentru unitateaCredinţei 67 .În timpul participării la sinod delegaţia apuseană a recunoscut legitimitatea alegeriiSfanţului Fotie. Însă condiţiile puse de Papa Nicolae, ca Illiria şi Sudul Italiei să-i fieînapoiate, nu au fost luate în seamă. Ignatie s-a înfăţişat înaintea adunării şi a fost depus înmod solemn 68 .După închiderea Sinodului, trimişii papali, Rodoald şi Zaharia, s-au întors la Roma.Un trimis al împăratului a adus Papei Nicolae actele sinodului ca şi scrisori de la împăratulMihail şi Patriarhul Fotie.Epistola Patriarhului către PapaAceastă epistolă a lui Fotie a ajuns faimoasă pentru ideile sale, înfăţişându-l pe autorulei ca pe un adevărat ierarh şi ucenic al lui Hristos. Sfântul Fotie a scris Papei o scrisoareblândă şi iubitoare, explicând în chip frăţesc tot ceea ce Nicolae întrebase, mai ales hirotoniasa din mirean în episcop. El scria:„Canoanele, ziceţi, au fost călcate, pentru că eu, un mirean, aşa grabnic am ajuns la66 Ibid.67 Canonul 15.68 Guettée, Papalitatea schismatică, op. cit., p. 202.20