Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel Mareînceput să-l bârfească şi să-l blesteme pe Sfântul Fotie, insinuând că fusese ales în chipnecanonic.Când Papa Nicolae a auzit că Fotie, un mirean, fusese ales patriarh, a văzut în aceastaprilejul mult-aşteptat de a se amesteca în treburile Bisericii din Constantinopol. De faptNicolae era încântat că are prilej de a mijloci, dar a nimicit orice putinţă de rezolvare paşnică.Şi aceasta fiindcă a ridicat chestiunea Illiriei, ţinut foarte însemnat şi politic, căci cuprindeanou-convertitul Ţarat al Bulgariei.Nicolae era un om ambiţios ce dorea să supună lumea suveranităţii Bisericii Romei.Alcătuise mai multe scrieri despre sublimul instituţiei papale, care au avut o înrâurire fărăprecedent asupra canoniştilor şi învăţaţilor Bisericii Apusene. De fapt el a reuşit să aducăîntreaga ierarhie apuseană sub ascultarea absolută faţă de el. Tot el a zdrobit orice încercarede independenţă în puternica Biserică Francă 51 .Sinodul din 859Dorind mereu să ocolească certurile şi tulburările cu aproapele său, Fotie era silitacum să stea împotriva faptelor episcopilor răzvrătiţi. El a hotărât să adune un sinod înBiserica Sfinţilor Apostoli. Sinodul a avut loc în capitală în anul 859 52 .Dorind să pună capăt controversei cu privire la demisia lui Ignatie, sinodul a declaratcă alegerea lui Ignatie fusese ilegală, căci nu fusese ales de un sinod, ci fusese numit deîmpărăteasa Teodora. El mai fusese implicat şi în unele intrigi politice.Hotărârile acestui sinod fotian, cuprinzând o sută de episcopi, au fost contestate deepiscopii ignatieni, de călugări şi de unii mireni. Bardas a devenit violent faţă de cei ceprotestau 53 . Deşi actele de ostilitate erau săvârşite de ambele părţi, Fotie a denunţat purtareanecuvenită a lui Bardas faţă de cler şi popor. Totuşi ignatienii se luptau nu numai cu Bardas,ci cu însăşi Biserica.Bardas atacă pe ignatieniCezarul Bardas l-a învinuit pe Ignatie că este personal răspunzător de faptele luiTeognost, astfel că l-a osândit pe Ignatie la pedeapsa surghiunului în insula Mitilini din MareaEgee. Apoi Bardas a început să prigonească şi să pună la chinuri pe unii dintre adepţii luiIgnatie. Foarte supărat de acest lucru, Sfântul Fotie i-a scris lui Bardas, cerându-i ca prigoanasă fie oprită, altfel el va abdica din scaunul patriarhal 54 .Fotie scria: „Ştiu că eram nevrednic de dregătoria de episcop (...), pentru aceea am fostcuprins de spaimă când m-au ridicat la rangul arhieresc. O, de m-ar fi luat moartea înainte dealegerea mea în cinul preoţesc. Am plâns, (...) m-am răzvrătit (...) şi am făcut orice altcevadecât să mă învoiesc cu cei ce mă sileau şi mă alegeau. Am stăruit să depărteze de la mineacest pahar al atâtor griji şi ispite. Acum, când acest lucru s-a petrecut, faptele îmi arată şi-miosândesc nevrednicia. Suspin şi nu mă dumiresc de ceea ce a venit asupra mea, căci când vădpreoţi, din orişicare parte, suferind pentru o greşală şi fiind bătuţi, luându-li-se bunurile, fiindumiliţi şi smulgându-li-se limba, - o, Doamne, cruţă-ne de păcatele noastre! - cum nu voisocoti morţii mai fericiţi decât mine? Cum nu voi socoti povara pusă asupra mea ca mustrarepentru păcatele mele?”Fotie care îl iubea şi pe Dumnezeu, şi pe aproapele său, îi reproşa lui Bardas actele de51 F. Dvomic, „The Patriarch Photios, Father of Schism or Patron of Reunion?”, Proceedings at the ChurchUnity Octave, Oxford, 1942, p. 24.52 G. Beck, Handbook of Church History, op. cit., ibid.53 V. Stefanidis, Istoria Bisericii, Athena, 1948, p. 318 ff. (în lb. greacă), apud Gerostergios, op. cit., p. 43.54 Scrisoarea I, 6, PG 102, 622-626.16