Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel MareÎnvăţarea curatei şi nepătatei Credinţe a creştinilor şi intrarea în ea slobozeşte pe omde mulţime de rătăciri, curăţă ochiul minţii de întunericul lumii acesteia, îngăduind omului săprivească limpede vechea frumuseţe a slujirii cu curata înţelepciune a sufletului 87 .”„Alte virtuţi trebuie să mărturisească credinţa omului. Omul binecinstitor trebuie să fieînzestrat cu amândouă: credinţa dreaptă întăreşte buna purtare, iar o vieţuire curată vesteşte ocredinţă binecinstitoare 88 .”Mustrându-l pe Ţarul Boris-Mihail, el îi vorbeşte de porunca lui Hristos, Domnulnostru al tuturor, „ca să aducem roadele virtuţilor şi să nu dăm de ruşine credinţa noastră prinrăutăţile noastre. Acesta este şi sfatul lui Pavel, marele dascăl al Bisericii, dimpreună cu Petru,verhovnicul apostolilor, căruia îi sunt încredinţate cheile porţilor cerului... Pentru aceea şi noite îndemnăm să împodobeşti credinţa ta cu virtuţi, şi să faci să crească virtuţile prin credinţă,ca să se facă încă şi mai strălucitoare. Aş voi să fiu acolo cu tine, ca să pot vedea eu însumislăvitele tale fapte şi astfel să mă bucur şi mai mult, şi să mă veselesc. Iar de s-ar întâmplavreo nesosinţă, aş putea cu uşurinţă să o dau de-o parte de îndată şi să o îndrept. Însă cumdorinţa mea nu se poate împlini şi multe piedici stau în drumul meu, voi face tot ce-mi stă înputinţă spre a pune în scris sfatul făgăduit 89 .”Sinoadele Ecumenice. Sfântul patriarh înfăţişează apoi lui Boris-Mihail o scurtăschiţă a participanţilor şi acţiunilor de la fiecare Sinod. El prefaţează această parte zicând:„Curata şi tradiţionala învăţătură a Ortodoxiei călăuzeşte sufletele celor cucernici cătrelimanul sigur al închinării.”Când înşiruie pe membrii şi conducătorii Sinoadelor Ecumenice, Sfântul Fotie,nearătându-se neprietenos către Biserica Romei, pomeneşte totdeauna rolul istoric activ alacelei Biserici şi bine documentata concordanţă cu Sinoadele. De pildă, el scria că în timpulSinodului întâi (325), „Silvestru I (314-335) şi Iulie I (337-352), renumiţii Episcopi ai Romei,deşi nu au luat parte la Sinod, au numit pe Victor şi Vincetius să fie de faţă la adunarea deobşte. Aceşti doi bărbaţi, care slujeau virtutea, aveau cinul preoţiei; şi împreună cu dânşii eraOsie al Cordovei”, Cecilian al Cartaginei, Domnus al Pannoniei, Nicasius al Galici şi Marcual Calabriei.La al Doilea Sinod Ecumenic (381) a fost de faţă un singur episcop apusean. PapaDamasie I (366-384) nu a fost de faţă. În mod subtil, parcă îndreptăţind rapida sa înălţare de lamirean la tronul patriarhal, Fotie îl înştiinţează pe Boris-Mihail despre Patriarhul Nectarie,aflat şi el la al Doilea Sinod Ecumenic, care „fusese îmbrăcat cu cea mai curată dregătorie aierarhiei (...) după ce a fost despărţit din turma catehumenilor 90 .”Apoi Fotie îl laudă pe Sfântul Chiril al Alexandriei († 444) care, luând parte la alTreilea Sinod Ecumenic (431), a reprezentat scaunul şi persoana lui Celestin I al Romei (422-432). Vorbind de al Patrulea Sinod Ecumenic (451), Fotie laudă pe Pashasin şi Bonifatie,„care au reprezentat pe Leon I (440-461), preasfântul Papă a cărui faimă a fost la fel de marepe cât de fierbinte i-a fost osârdia pentru bunacinstire 91 .”Apoi Fotie îl înştiinţa pe Boris-Mihail că la al Cincilea Sinod Ecumenic (553), deşiPapa Vigiliu (537-555) era la Constantinopol, nu a luat parte la Sinod, zicând că este bolnav.Totuşi el a confirmat credinţa Părinţilor printr-un memoriu. Însă puţin mai nainte, scrieSfântul Fotie, Papa Agapit I (535-536) lepădase şi alungase pe Antim al Trapezuntului, ca şipe Sever, Petru al Apameii şi Zoora. Fotie notează că Papa Agapit avusese rolul principal înacea slăvită împrejurare şi că renumiţii ierarhi Efrem al Antiohiei şi Petru al Ierusalimului l-ausprijinit cu voturile şi cu strădaniile lor.Fotie îl înştiinţa pe Boris-Mihail că la al Şaselea Sinod (680) preoţii Teodor şiGheorghe, şi diaconul Ioan au făcut parte dintre clericii ce îl reprezentau pe Papa Agaton87 Despina Stratoudaki White şi Joseph R. Berrigan Jr., The Patriarch and the Prince, op. cit., p. 39.88 Ibid., p. 40.89 Ibid., p. 56.90 Ibid., p. 43.91 Ibid.,p.45.28