Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiVasile I,întemeietorul dinastiei MacedoneneNeobişnuitul aranjament între Mihail, Vasile şi Ingherina nu a durat mult. ÎmpăratulMihail al III-lea, capricios şi imprevizibil, a început să se schimbe faţă de coregentul său,Vasile I, şi plănuia să-l omoare. Avertizat la timp, Vasile, în noaptea de 23-24 Septembrie,867, după un banchet, îmbătându-l pe Mihail, a pus pe scutierul său să-l omoare în dormitor.Astfel lua sfârşit dinastia Amoriană şi începea dinastia Macedoneană.Vasile I (867-886) a luat apoi scaunul împărătesc. Spre a-şi asigura tronul, el l-aîncoronat pe fiul său cel mai mare, Constantin, în 869. Un an mai târziu el şi-a încoronat aldoilea fiu, pe Leon; apoi l-a încoronat şi pe al treilea fiu, Alexandru (879). Fiul său mai mic,Ştefan, avea să aleagă o carieră bisericească în vremea domniei fratelui său Leon al VI-lea(886-912).Vasile se ocupa foarte îndeaproape de treburile Bisericii. El căuta de asemenea să-şiîntărească poziţia pe un tron ce nu-i aparţinea în chip legiuit. Astfel că el a plănuit săcucerească gloata şi mai ales cercurile tradiţionalist-extremiste (zeloţii) care erau împotriva luiFotie, dorind să câştige şi bunăvoinţa Romei, căci pe atunci Roma devenise puternică în Apus.Patriarhul Fotie, ca un cârmuitor neabătut al sfintei credinţe, nu a primit pe ucigaşul Vasile laîmpărtăşanie, probabil la Praznicul Sfântului Dimitrie, 26 Octombrie 867. Patriarhul nu şovăiasă critice şi să mustre pe păcătoşi, indiferent de rangul sau puterea lor.Nefiind omul care să se supună în faţa mustrării lui Fotie, împăratul Vasile l-a închispe Patriarh în Mănăstirea Sfântul Acoperământ. Vasile a trimis apoi pe amiralul Ilie să-l aducăpe Ignatie înapoi în capitală cu mare cinste şi alai. Vasile îl aşeză apoi din nou pe Ignatie înscaunul său patriarhal, la 23 Noiembrie 867, şi reluă legăturile cu Roma, spre marea fericire alatinilor. Spre a da un caracter legal manevrelor sale, Vasile a hotărât să convoace un nousinod, în Februarie 868, Vasile a trimis pe Spătarul Eftimie la Roma spre a anunţa schimbărilede la Constantinopol.În Iunie, 869, Papa Adrian al II-lea a adunat un sinod care l-a anatematizat pe Fotie şipe tovarăşii lui pentru „nemaiauzita neruşinare.” De faţă erau ambasadorii trimişi de Vasile.Adrian al II-lea, folosind prilejul pentru a scoate la iveală autoritatea episcopului Romei, aspus: „Papa judecă pe toţi episcopii, însă noi nu ştim ca cineva să-l fi judecat pe dânsul.”Înainte de încheierea sinodului membrii lui au călcat în picioare actele care îl anatematizaserăpe Nicolae I şi apoi le-au aruncat într-un foc mare.Trimişii lui Vasile se reîntoarseră la Constantinopole însoţiţi de trei legaţi ai papeiAdrian, cu două scrisori, una adresată lui Ignatie şi alta lui Vasile. „Noi voim”, scria elîmpăratului, „ca să faceţi a se aduna un sinod numeros, ce va fi prezidat de legaţii noştri, şiunde se vor judeca persoanele după greşalele lor; în acest sinod să se ardă în public toateexemplarele actelor falsului sinod ţinut împrotiva sfântului Scaun, şi să fie oprit a se maipăstra ceva din el, sub pedeapsă de anatemă 148 .”Depunerea lui FotieVasile i-a scris Papei Adrian al II-lea, cerându-i reprezentanţi pentru un sinod laConstantinopol în anul 869. Vasile recunoştea autoritatea şi influenţa Papei în treburileBisericii Răsăritene. Iată cum se adresa el Papei într-o scrisoare: „Duhovnicesc Părinte şidumnezeieşte cinstit Pontif. Grăbeşte bună-sporirea Bisericii noastre, şi prin mijlocirea ta, cudreptate dă-ne belşug de bunătăţi, adică curată unitate şi duhovnicească împreunare, slobodăde orice pricire ori schismă, o Biserică una în Hristos şi o turmă supusă unui singur păstor.”148 Colecţ. Sinoadelor de Labbe, tom VIII. Apud Guettée, op. cit., p. 21639