Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul Constantinopoluluiipostas al Duhului 208 ? Dacă Fiul se iveşte prin naştere şi Duhul prin purcedere, una din celedouă căi desparte deopotrivă pe Fiul şi pe Duhul de ipostasul Tatălui. Totuşi ei (latinii) audespărţit Duhul printr-o a doua deosebire ivită din îndoita purcedere. Ei au făcut mai multedeosebiri, făcând astfel pe Fiul mai apropiat de esenţa Tatălui 209 . Astfel duşmanii luiDumnezeu nu numai că fac pe Fiul mai mare decât Duhul, fiind cauza Lui, dar îl fac şi peDuhul mai depărtat de Tatăl 210 .„Dacă în aceeaşi clipă când Fiul Se iveşte prin naştere, Fiul dă la iveală de asemeneaşi pe Duhul prin purcedere, atunci cel ce este obârşia vine întru fiinţare deodată cu cel obârşit,(...) căci Treimea cea veşnică nu are «înainte» şi «după». (...) Duhul va fi deopotrivă născut şipurces; născut, fiindcă s-ar ivi dimpreună cu Fiul cel născut; şi purces, fiindcă ar suferi oîndoită purcedere. Ce poate fi mai hulitor sau mai nebunesc decât aceasta 211 ?”Fotie, dumnezeiasca alăută a Mângâietorului, scrie în continuare: „Tot ce nu este deobşte deplinei, atotputernicei, deofiinţei şi suprafireştii Treimi, trebuie să aparţină numaiUnuia din cei Trei 212 . Treimea este deofiintă în măsura în care Născătorul (Tatăl) estecauza 213 . Însă dacă o parte a Duhului purcede din Tatăl şi cealaltă parte din Fiul, credinţanoastră treimică s-a făcut pătrimică 214 .”„Fiecare Persoană a celei deofiintă şi Dumnezeieşti Treimi este în chip negrăitîmpreună-unită cu cealaltă într-o nedespărţită părtăşie a firii. Din pricina ipostasurilor, fiecareîşi păstrează neschimbate însuşirile osebitoare. Această deosebire nu lasă loc de amestecare(...) ori despărţire 215 .”„Duhul Fiului”. Însă ereticii citează cuvintele vasului alegerii Pavel, care vestea:„Trimis-au Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, strigând: Avva, Părinte”(Galateni 4, 6). Pavel „nu a zis că Duhul purcede de la Fiul. Când Apostolul scria - DuhulFiului -, el recunoştea unitatea esenţei. (...) Ferească Dumnezeu ca Duhul să fie socotit străin.Duhul are o fire identică cu a Fiului şi este de o esenţă cu Fiul şi de o slavă, cinste şistăpânire (...), dar Pavel nu vrea să zică despre cauza purcederii, (...) ba încă nici nu face defelvorbire despre obârşie 216 .”Plin de învăţătura apostolicească, Fotie hotărăşte să aducă şi alte locuri din SfântaScriptură. El cere cititorilor săi să ia seama şi la alte texte sfinte care numesc pe PreasfântulDuh „Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii” (Is. 11, 2), „Duhul dragostei şi al întregii-cugetări”(II Timotei l, 7), „Duhul punerii de fii” (Rom. 8, 15), „Duhul blândeţelor” (Galateni 6, 1),„Duh al credinţei” (II Cor. 4, 13), „Duh de judecată şi Duh de arsură” (Is. 4, 4) şi „Duh deplinire” (Ier. 4, 12). După toate aceste citate Sfântul Fotie întreabă: „Oare vei zice în chiphulitor că Preasfântul Duh purcede din darurile pe care El le împarte şi le dăruieşte? Ori că îşitrage existenţa şi purcederea de aici? (...) Deci iată că se zice că Preasfântul Duh este nunumai al Fiului, ci se zice că este şi al darurilor pe care el are stăpânia să le împartă 217 .”„Duhul lui Dumnezeu”. Vorbind despre locurile unde Duhul Sfânt este numit „Duhullui Dumnezeu” Fotie dă drept pildă pe Mântuitorul când zice: „Iar dacă Eu cu Duhul luiDumnezeu scot dracii” (Mt. 12, 28) şi „Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi” (Mt.10, 20). Iar prorocul Isaia spune „Şi va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu” (Is. 11, 2) şi„Duhul Domnului peste mine” (Is. 61, 1). Ascultaţi şi pe Sfântul Pavel, gura lui Hristos, în208 Ibid., p. 84209 Ibid.210 Ibid., p. 87.211 Ibid., pp. 96-97.212 Ibid., p. 85.213 Ibid., p. 87.214 Ibid., p. 88.215 Ibid., p. 89.216 Ibid., p.91.217 Ibid., pp. 93-94.57